Amsterdam estecapitala oficială aȚărilor de Jos, însă instituțiile fundamentale ale statului (parlamentul, guvernul și Curtea supremă de justiție) își au sediul înHaga.
Linia de apărare fortificată din Amsterdam a fost înscrisă în anul 1996 pe lista patrimoniului cultural mondialUNESCO.
Termenul deAmsterdam provine din alăturarea cuvintelordam (înneerlandeză însemnând baraj) și cuvântulAmstel (râu ce străbate orașul). Pe plan local, orașului i se mai zice șiMokum (oraș pe limbaidiș).
Prima atestare documentară a numelui Amsterdam o reprezintă un document emis la27 octombrie1275 de contele Floris al V-lea deOlanda șiZeelanda. Data exactă la care Amsterdam a primit drepturile de oraș este incertă, dar cel mai probabil este căepiscopul de Utrecht Guy de Avesnes a fost cel care a conferit aceste drepturi în1306.
Începând cu secolul al XIV-lea, Amsterdam a înflorit, datorită comerțului pe care îl practica cu orașele din Liga Hanseatică. În1345 s-a produs un miracol euharistic lângă Kalverstraat, Amsterdam devenind un oraș de pelerinaj până la convertirea populației laprotestantism.
Secolul al XVII-lea este consideratEra de aur a Amsterdamului. La începutul secolului Amsterdam devine unul dintre cele mai bogate orașe din lume. Din portul orașului, plecau vase comerciale spreMarea Baltică,America de Nord,Africa,Indonezia sauBrazilia formându-se astfel bazele rețelei mondiale de comerț.
Celebra toleranță acalviniștilor (Amsterdam fiind numit „orașul dizidenților”) poate fi atribuită credinței în predestinare și spiritului comercial, care au dus la o anumită indiferență benignă față de ce religie au alții.[1]
Secolele al XVII-lea și al XIX-lea au însemnat declinul prosperității. Războaiele cuAnglia șiFranța și-au pus amprenta pe economia orașului. În timpul războaielornapoleoniene averea orașului a atins punctul minim, însă, odată cu formareaRegatului Țărilor de Jos în1815, lucrurile încep ușor să se amelioreze.
După ocupația napoleoniană, nu se mai face din punct administrativ distincție între sat și oraș, de aceea Amsterdamul este azi o comună.[2]
Sfârșitul secolului al XIX-lea este numitA doua eră de aur a orașului Amsterdam. Au fost construite muzee noi, o stație de tren șiConcertgebouw-ul, o sală de concerte considerată în primele 3 ale lumii. În această perioadă, revoluția industrială ajunge în Amsterdam. Se construiește Canalul Amsterdam-Rin, pentru a oferi orașului legătură directă cuRâul Rin, și canalul care oferea portului o legătură mai scurtă cuMarea Nordului. Cele două canale au îmbunătățit considerabil comunicațiile orașului cu restul continentului.
Amsterdam a avut mereu o populație mixtă. În trecut, în capitala Țărilor de Jos s-au stabilit mulți străini:francezi protestanți,flamanzi șievrei. Atitudinea tolerantă a locuitorilor orașului era căutată de mulți imigranți. Orașul se bucurase timpuriu de libertatea cultelor religioase. La creșterea demografică a Amsterdamului au contribuit și contingente de numeroși imigranți frizoni,germani șiscandinavi.
După1960, în Țările de Jos au migrat numeroși muncitoriturci șimarocani. Mulți s-au stabilit în Amsterdam. După proclamarea independenței coloniei neerlandezeSurinam, în1975, în Amsterdam au sosit și locuitori din acest teritoriu. În anii ’80 a început o revoluție demografică, Amsterdamul devenind oraș multicultural.
În2005, populația Amsterdamului era autohtonă în proporție de doar aproximativ 45%. Însă în categoriile de vârstă de până la 18 ani, majoritatea locuitorilor e autohtonă. În mai multe cartiere se practică totuși segregarea: neerlandezii înstăriți se concentrează în jurul centrului, iar străinii se mută în zonele periferice Amsterdam Sud și Amsterdam Vest.
Steagul orașului Amsterdam are trei cruci ale Sf. Andrei, plasate orizontal. Semnificația heraldică a crucilor este necunoscută, însă unii istorici sunt de părere că simbolizează cele trei calamități care au devastat orașul: ciuma, inundațiile și focul. După cel de-al doilea război mondial, Amsterdam a primit devizaheldhaftig, vastberaden, barmhartig (eroic, dârz, milostiv) pentru atitudinea orașului în cadrul rezistenței naționale față de invadatori.
Râul Amstel noapteaCentrul istoric văzut de susCentraal Station, Stationsplein/Gara Centrală
Municipiul Amsterdam este împărțit în 14 sectoare administrative:
Centrum
Westpoort
Westerpark
Oud-West
Zeeburg
Bos en Lommer
De Baarsjes
Amsterdam-Noord
Geuzenveld-Slotermeer
Osdorp
Slotervaart
Zuidoost
Oost-Watergraafsmeer
Oud-Zuid
Zuider Amstel
Fiecare sector este autonom și are câte un primar ales - cu excepția sectoruluiWestpoort (Portul), care este administrat central. Amsterdam face parte din regiuneaRandstad.
De aproape un secol, Amsterdam are preponderent o orientare politică de stânga. Social-democrații, (Partij van de Arbeid - Partidul Muncii), au influențat considerabil politica ultimelor câtorva decenii. Personalități marcante, ca Wibaut Miranda au jucat un rol important în Amsterdam. În afară de Partidul Muncii au fost și alte partide de stânga, mai radicale, cu atitudini anarhiste, de exemplu partidul comunist al luiDomela sau grupareaProvo din anii ’60.
.svg)
