Termenul "ambră" este în prezent folosit cu precădere în domeniul parfumeriei, unde poate delimita mai multe materiale, după cum urmează:
Ambră (dinamber [En.]): acord parfumistic compus din minim două elemente: neapărat o rășină (tămâie, smirnă, laudan, benzoină, elemi, styrax, etc.), plus un material vanilat (vanilie, tonka, vanilina, etc.). Ambra se folosește extensiv pentru genurile orientaliste ori animaliere.
AmbrăAmbragri (sauambergris/ambregris): o substanță aromatică deculoare cenușie cu aspect deceară, format înintestinul unorspecii decașalot (Physeter macrocephalus). Pentru că mare parte din ambergris-ul European se culegea, în trecut, de pe plajele mării Baltice cunoscute și pentru chihlimbarul fosil, denumirea deambar/amber s-a transferat definitiv și asupra bulgarilor de ambergris; astăzi, pentru dezambiguare, materialul animal se denumește cu sintagma clarificatoare "gris", în timp ce piatra de chihlimbar și-a păstrat în limbile originare forma simplă. Ambregris a fost considerată, înEvul Mediu, unmedicament; ocazional era utilizată pentru a da o aromă aparte unor mâncăruri, ca tonic, ori caafrodiziac.[1] În prezent se întrebuințează la aromatizareațigărilor[2]. Înparfumerie, materialul se foloseste pentrumirosul plăcut demosc, și ca fixator pentru celelalte substanțe odorante volatile dintr-un parfum. În ultimii ani, din cauza limitării vânătorii de balene, prețul pe kilogram a crescut foarte mult, astfel încât a fost înlocuită în mare parte cu materiale artificiale precum ambroxanul.[3]
Ulei esențial obținut prin distilare uscată (în vacuum) din rezerve fosile de rășină dePinus Succinifera. Uleiul se folosește pe scară redusă, în aromoterapie și proiecte de parfumerie indie/holistica.
Separat, termenulambră era folosit in trecut cu trimitere la rasina dechihlimbar, o piatră prețioasă fosilă de origine organică, de culori variind între galben și culoarea mierii, în unele cazuri însă chiar verzui sau albăstrui.
În spațiulromânesc, ambra a început să fie utilizată în masă înEpoca Fierului. În perioadaHallstatt crește exponențial numărul podoabelor de ambră. LaCioclovina,județul Hunedoara, vor fi descoperite câteva mii de asemenea mărgele. În perioadaLa Tène aceasta continuă să fie utilizată preponderent pentru bijuterii. Mai multe necropole cuperle șicercei din ambră au fost descoperite în vestul țării. Cele mai multe au fost descoperite în cea de laPișcolt,județul Satu Mare. Alte situri arheologice unde au fost descoperite numere impresionante de decorațiuni din ambră au fost cele de laSărata Monteoru (județul Buzău) și de laCândești (județul Vrancea).[4]
