Pentru modelul produs de constructorul de automobile spanioleSEAT, vedețiSEAT Alhambra.
Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Curtea LeilorPlan of the Palacio Arabe 1889
Alhambra dinGranada este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură islamică. Acesta, împreună cuMarea Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi ale prezenței musulmane înSpania dinsecolul VIII până însecolul XV. CuvântulAlhambra provine de la Al Hamra (الحمراء), „roșu” înarabă, datorită culorii stâncilor pe care este construit palatul.
Alhambra este un ansamblu de clădiri într-o fortăreață care domină câmpia și orașul Granada, situat în fața unui cartier popular și pitoresc, Albaicin. De acolo se văd vârfurile înzăpezite dinSierra Nevada. Printre aceste clădiri se află un palat maur care glorifică acest complex, precum și palatul baroc al luiCarol al V-lea și o biserică ridicată pe amplasamentul unei foste moschei.
Curtea MirțilorAlhambra (2010)
Numele său vine din arabă, undeQalat al Hamra care înseamnă literalmente „castelul roșu”. Alhambra originează în intrarea în1238 în Granada a primului suveran nasrid, Muhammed ben Nazar. Fiul săuMuhammed al II-lea o va fortifica. Stilul nasrid atinge apogeul însecolul XIV, în timpul regilorYoussouf I șiMuhammed al V-lea care ridică cele mai prestigioase părți ale edificiului, între1333 și1354. În ciuda dorințeiRegilor Catolici de a șterge urmele Islamului din teritoriile recucerite de către creștini după căderea Granadei în1492, palatul maur era atât de frumos încât nu a putut fi distrus și a rămas în folosință ca palat regal al acestora.
Planul de construcție al palatului este confuz. El se organizează în mai multe săli dreptunghiulare, parțial integrate în incintă, legate între ele prin vestibule și dispuse în jurul celor două bijuterii, curtea mirților (patio de los arrayanes) și curtea leilor (patio de los leones). Se poate vorbi mai degrabă de o artă a decorațiunii decât de una arhitectonică. Exteriorul este sobru, în timp ce decorul interior este fascinant, bazat pe trei componente ale artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florală stilizată, și motive geometrice.
