| Alexandru Rusu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Șăulia,România |
| Decedat | (78 de ani) Gherla,România |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma |
| Ocupație | preot catolic Episcop greco-catolic român[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
| Funcția episcopală | |
| Titlul | Episcop de Maramureș |
| Perioada | 1931 -1963 |
| Cariera religioasă | |
| Hirotonire episcopală | 30 ianuarie1931 |
| Episcop consacrator | Vasile Suciu |
| Venerație | |
| Beatificat | ,Papa Francisc |
| Sărbătoare | 2 iunie 9 mai |
 Sfinți | |
Modificădate / text  | |
Alexandru Rusu (n.22 noiembrie1884,Șăulia,comitatul Turda-Arieș – d.9 mai1963,Penitenciarul Gherla) a fost din1930 episcop al nou înființateiEpiscopii Greco-Catolice a Maramureșului. În1946 a fost ales mitropolit alBisericii Române Unite cu Roma, nerecunoscut ca atare deGuvernul Petru Groza. Alexandru Rusu a fost unul din liderii rezistenței antisovietice dinRomânia comunistă, arestat și exterminat în detenție. A fost beatificat depapa Francisc în anul2019.
Alexandru Rusu s-a născut la22 noiembrie1884, laȘăulia de Câmpie, pe atunci încomitatul Turda-Arieș. A fost unul din cei 12 copii (11 băieți și o fată) ai preotului paroh greco-catolic Vasile Rusu din localitate, și ai Rozaliei. Doi au devenit preoți, Valer și Alexandru, viitorul episcop și mitropolit.
A urmatșcoala evanghelică luterană din Bistrița, apoiGimnaziul Romano-Catolic din Târgu Mureș șiObergymnasium din Blaj, între anii1896–1903, unde a promovat maturitatea (bacalaureatul), după care a fost trimis la studii teologice laUniversitatea din Budapesta, de la care a primit titlul de doctor în teologie în anul1910.
La20 iulie1910 a fost hirotonit preot, iar apoi a fost numit profesor titular al catedrei de Teologie Dogmatică din cadrul Academiei Teologice din Blaj. De asemenea, a predat și laLiceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj. În anul1920 a fost numit secretar mitropolitan, iar în anul1923 canonic al capitulului mitropolitan. În perioada1925–1930 a fost rector al Academiei Teologice de laBlaj. A fost redactor al revistei „Cultura Creștină” (1911–1918) de la Blaj, precum și redactor, apoi director (1922–1930), al ziarului „Unirea”, care apărea la Blaj, în care a publicat numeroase articole și studii.Între anii1918–1920 a îndeplinit funcția de secretar general în resortul Culte alConsiliului Dirigent și deputat ales, iar din1931, după instalarea ca episcop de Maramureș, a fost senator de drept, înParlamentul României.
Episcopia de Maramureș, cu sediul înBaia Mare, a fost înființată la5 iunie1930 depapa Pius al XI-lea, în urmaConcordatului din 1927. Eparhia nou creată cuprindea 264 de parohii cu peste 300.000 de credincioși, din care marea majoritate etnici români, cu câteva parohiirutene (de limbă ucraineană respectiv maghiară).[2]
La17 octombrie1930 a fost numit episcop al nou createi dieceze greco-catolice aMaramureșului. La30 ianuarie1931 a avut loc la Blaj consacrarea sa ca episcop de Maramureș, de către mitropolitulVasile Suciu, iar pe2 februarie1931, de sărbătoareaÎntâmpinarea Domnului, a avut loc instalarea lui înCatedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare.
Episcopul Alexandru Rusu s-a ocupat cu organizarea Eparhiei de Maramureș, numirea membrilorcapitulului, reorganizarea protopopiatelor, formarea clerului în academiile teologice ale celorlalte episcopii, laCluj șiOradea. A făcut vizitații canonice. A condus Eparhia de Maramureș cu o competență deosebită, cu mult curaj și zel apostolic. A asigurat ordinea și demnitatea în activitatea pastorală a preoților și credincioșilor pe care îi păstorea. În anul 1940 întreaga eparhie a Maramureșului, cu excepția câtorva parohiirutene dinVicariatul Bucovinei, a intrat sub administrația maghiară a regimului Horthy. Episcopul a rămas la datorie, înfruntând greutățile și vicisitudinile impuse de autoritățile fasciste.
Scaunul mitropolitan alBisericii Române Unite cu Roma a devenit vacant ca urmare a decesului mitropolituluiAlexandru Nicolescu, la5 iunie1941. La data de16 martie1946 sinodul electoral mitropolitan l-a ales laBlaj în funcția de mitropolit alBisericii Române Unite cu Roma, alegere recunoscută deSfântul Scaun. Guvernul pro-sovietic condus dePetru Groza nu l-a confirmat, în ciuda tratativelor purtate de Sfântul Scaun cuguvernul comunist român, întrucât era membruPNȚ și apropiat luiIuliu Maniu.[3]
În data de 18 octombrie 1948, prin decret guvernamental, nu a mai fost recunoscut nici în funcția de episcop al Maramureșului. La18 octombrie1948 a fost ridicat din clădirea Episcopiei de Cluj-Gherla și dus la sediul Siguranței din Baia Mare, de unde a fost eliberat în seara aceleiași zile.Reședința episcopală din Baia Mare fiind între timp evacuată și neavând unde merge, a cerut ospitalitate călugărilor franciscani minoriți din Baia Mare. LaMănăstirea Sfântul Anton din Baia Mare a primit o cameră de oaspeți, de unde a fost arestat în dimineața zilei de29 octombrie1948 și dus la Ministerul de Interne din București.[4] De acolo a fost transferat la casa patriarhală de vară de laDragoslavele, apoi, din februarie1949, laMănăstirea Căldărușani, iar din mai1950 a fost mutat laînchisoarea Sighet, unde a stat încarcerat între anii1950–1955. A supraviețuit închisorii de la Sighet și a fost spitalizat la spitalulGerota dinBucurești,„pentru refacere”. Autoritățile comuniste ale vremii l-au mutat cu domiciliul obligatoriu laMănăstirea Curtea de Argeș, apoi laMănăstirea Ciorogârla, împreună cu episcopiiIuliu Hossu șiIoan Bălan.
În anul1956 a redactat împreună cu episcopii Iuliu Hossu și Ioan Bălan un memoriu în sensul repunerii în drepturi aBisericii Române Unite cu Roma, pe care l-au transmis autorităților comuniste din România, iar în copii, a fost difuzat în străinătate. Acest memoriu a fost sprijinit prin mii de semnături ale credincioșilor greco-catolici din întreaga țară. La12 august1956 preoțiiVasile Chindriș șiIzidor Ghiurco au oficiatSfânta Liturghie în mod public, sub cerul liber, în fațaBisericii Piariștilor dinCluj. Pentru aceasta a fost făcut responsabil episcopul Alexandru Rusu.
În data de13 august1956, sub pretextul că va fi primit în audiență de ministrul cultelor,Petre Constantinescu-Iași, a fost separat de ceilalți doi episcopi, și mutat laMănăstirea Cocoșu dinjudețul Tulcea.[5] În anul1957 Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat pe Alexandru Rusu la 25 de ani de muncă silnică, „pentru instigație și înaltă trădare”. A fost întemnițat laPenitenciarul Gherla, în celula nr. 10, de la subsol.
În primăvara anului1963, în celula închisorii de laGherla, Alexandru Rusu s-a îmbolnăvit de rinichi. La data de9 mai1963, după ce i-abinecuvântat pe cei prezenți, colegi de suferință, din aceeași celulă, le-a spus:
„Frații mei, acum mă duc la Dumnezeu să-mi primesc răsplata pentru viața primită de la El, pentru Biserică și pentru români.”
„Acestea au fost ultimele sale cuvinte”.[6] Alexandru Rusu a fost înmormântat fără nicio ceremonie religioasă, în cimitirul deținuților politici de laGherla, în mormântul cu numărul 133, după care locul a fost arat cu tractoarele, din ordinulSecurității.[7]
În data de19 martie2019papa Francisc a autorizat Congregația pentru Cauzele Sfinților să promulge decretul de recunoaștere a martiriului episcopilor greco-catolici româniValeriu Traian Frențiu,Vasile Aftenie,Ioan Suciu,Tit Liviu Chinezu,Ioan Bălan, Alexandru Rusu șiIuliu Hossu, „uciși din ură față de credință în diverse locuri din România între 1950 și 1970”, deschizându-se calea pentrubeatificarea acestora.[8]
Papa Francisc a oficiat slujba beatificării sale în data de2 iunie2019, peCâmpia Libertății dinBlaj.[9][10]
O școală din Baia Mare (fostul liceu nr. 7) îi poartă numele.[11]
| Predecesor: Alexandru Nicolescu | Arhiepiscop și mitropolit deFăgăraș și Alba Iulia 1946 -1963 | Succesor: Alexandru Todea |
