 | Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Alexandru Cazaban | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Iași,România |
| Decedat | (93 de ani) București,România |
| Părinți | Pierre Cazaban Paulina Walter |
| Căsătorit cu | Elena I. Kovalsky |
| Copii | Matilda |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor dramaturg povestitor[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” |
| Specie literară | nuvelă, memorii , portret literar |
Modificădate / text  | |
Alexandru (Alecu) Cazaban (n.23 septembrie1872,Iași – d.1966,București) a fost un scriitor (membru al Societății Scriitorilor Români, alUniunii Scriitorilor R.P.R.), ziarist (membru al Sindicatului Ziariștilor din București), editor șiconferențiar.
Alexandru Cazaban s-a născut laIași pe 06 octombrie 1872 fiind fiul lui Pierre Cazaban și al Paulinei Walter. Este descendentul unei vechi familii franceze împământenite în Moldova care a dat o seamă de personalități în lumea artistică română precum actorulJules Cazaban, compozitoareaMansi Barberis, sculptorulIon Irimescu, pianistaRodica Suțu, regizoareaSorana Coroamă-Stanca etc. Alexandru Cazaban a fost căsătorit cu Elena I. Kovalsky și a avut o fiică, Matilda.
Copilăria i-a fost marcată de dificultăți financiare. A absolvit, totuși, Liceul Național din Iași și s-a înscris la Facultatea de Arhitectură din București, pe care însă nu a absolvit-o. Între 10 octombrie 1898 și 1 mai 1899, a lucrat ca desenator în cadrul Serviciului tehnic al Primăriei din Galați. Începând cu 16 februarie 1907, a fost angajat copist-desenator în cadrul Direcțiunii Generale a Telegrafelor, Poștelor și Telefoanelor din București. Tot ca „desemnator” a lucrat, de la 1 mai 1909, în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice, înTeleorman, iar la 1 aprilie 1910 a fost numit în postul de conductor provizoriu la Serviciul tehnic al județului Teleorman. De la 12 februarie 1912, a lucrat pe lângă Inspectoratele de poduri și șosele din administrațiunea centrală a Ministerului Lucrărilor Publice. În timpul Primului Război mondial, Alexandru Cazaban a editat, împreună cuRudolf Suțu, cotidianul ieșean „Dușmanul”, îndreptat contra ocupației germane. De la 1 august 1920 a fost angajat, ca șef de birou, în cadrul Direcțiunii Generale a Artelor din Ministerul Culturii și Artelor. A fost și membru în Consiliul de administrație al Societății de Difuziune Radio Telefonică din România (din 1936). I-a cunoscut peEminescu,Caragiale (cu care a și colaborat la „Moftul român”),Delavrancea,Dobrogeanu-Gherea.
Alexandru Cazaban a scris povestiri vânătorești, portrete, amintiri, piese de teatru (Elogiul posterității, Nevasta mea are talent), nuvele. A colaborat la publicațiile „Zeflemeaua”, „Moftul român”, „Revista literară”, „Rampa”, „Viața Românească”, „Luceafărul”, „Universul”, „Viitorul” etc.
Pe 20 noiembrie 2018, asociațiaMemorie și Speranță l-a comemorat pe Alexandru Cazaban în saloanele Muzeului Național al Literaturii Române din București.[necesită citare]
Filip-Lucian Iorga - „Cazabanii - o cronică de familie”, pag. 21-22