Alessandro Blasetti (n.,Roma,Regatul Italiei – d.,Roma,Italia) a fost un regizor și scenarist, licențiat în drept critic cinematografic italian care a influențatneorealismul italian cu filmulEvadare sentimentală (Quattro passi fra le nuvole, 1942). Blasetti a fost una dintre figurile principale ale cinematografiei italiene în perioada interbelică.
Printre cele mai cunoscute filme ale sale se numărăMantia (Palio, 1932),Coroana de fier (La corona di ferro, 1941),Prima împărtășanie (1950)[10] șiEu, eu, eu... și ceilalți.
După ce a urmat academia militară din 1917 până în 1918, Blasetti a lucrat pentru ca funcționar de bancă și a absolvit dreptul în 1924. Pasiunea pentru cinema l-a determinat să scrie recenzii pentruL'Impero în 1925; în cele din urmă a fondat în 1927Il Cinematografo și în cele din urmăLo spettacolo d'Italia împreună cu alți intelectuali.
În 1928 a trecut la regie, primul său film Sole a fost deja un succes și este considerat un precursor al neorealismului. Doar câteva scene au supraviețuit din acest film zurnat înMlaștinile Pontine. Al doilea film al său,Nerone, este unul dintre filmele istorice monumentale, după care Blasetti a trecut și la comedii.
Blasetti a avut succes atât la public, cât și la critici, creativitatea lui i-a permis să recunoască noi tendințe și să le însușească rapid sau chiar să le inițieze. Există exemple timpurii de vedetism (Păcat că ești o canalie, 1954 cu Sophia Loren) și documentarele sexy (Europa di notte, 1959), precursoarele genului defilmemondo.
Din 1964 Blasetti a lucrat și pentru televiziune. Printre lucrări notabile se numără seria în două părțiNapoli 1860: La fine dei Borboni și seria în trei părțiRacconti di fantascienza din 1979.
În1967 a fost președintele juriului laFestivalul de Film de la Cannes.
|titlelink= (ajutor)
Materiale media legate deAlessandro Blasetti laWikimedia Commons
