Alderney (francezăAurigny;auregnais:Aoeur'gny) este cea mai nordică dintreInsulele Canalului, parte a bailiwick-uluiGuernsey, odependență a coroanei britanice. Are o lungime de 5 km și o lățime de 3 km fiind cea de a treia insulă a canalului ca mărime. Se află la 16 km la vest deLa Hague în peninsulaCotentin dinNormandia, la 32 km nord-est deGuernsey și la 97 km sud de coastaAngliei, fiind astfel cea mai apropiată insulă a canalului atât deFranța cât și deRegatul Unit. Strâmtoarea care o separă deCap de la Hague se numeșteRace of Alderney în engleză sauLe Raz în franceză.
Harta Bailiwick-uluiGuernsey. Alderney este în nord-est.
Alderney este similară celorlalte insule ale canalului, formată dintr-un relief stâncos, care se amestecă cu plaje nisipoase și dune de nisip. Are o temperatură moderată, cu ierni blânde și veri răcorooase, însă mai calde decât în Insulele Britanice. Copacii sunt rari pe insulă, fiind tăiați încă dinsecolul XVII pentru a alimenta farurile din Alderney și Casquets.
Insula este înconjurată de stânci care de-a lungul timpului au dus la numeroase incidente. Există două curente mareice periculoase de o parte și de cealaltă a insulei, unul în nord între insulă și insulaBurhou, la ieșirea din port, și celălalt în est, între insulă și coasta normandă. Insulele vecine suntBurhou aflată la 2km nord-vest de Alderney, insulă nelocuită și rezervație naturală, insuleleCasquets la 13 km nord-vest, un grup de insule stâncoase pe care se află un far șiinsula Ortac la 5 km vest, colonie de păsări sălbatice.
Pe Alderney se află un aeroport ce oferă curse zilnice către celelalte insule ale canalului și spre Regatul Unit. De asemenea există curse regulate cu vaporul între insulă, Franța și Anglia. Pe insulă există și o cale ferată, singura funcțională din Insulele Canalului. A fost deschisă în 1847 pentru a deservii cariera de piatră de pe insulă și are o lungime de aproximativ 3,5 km de-a lungul coastei. Are în dotare 2 locomotive diesel, un set de 6 vagonașe mici și două vagoane demetrou londonez de tip 1958, numărul 1044 și 1045.
Parlamentul insulei se numeșteStates of Alderney și este alcătuit dintr-un președinte ales în mod direct și 10 membri, aleși pe o durată de 4 ani, jumătate dintre ei fiind realeși odată la doi ani. Parlamentul trimite doi membri în parlamentul bailiwick-ului Guernsey.
Istoria insulei este comună cu a celorlalte insule ale canalului. Însecolul XIX o serie de fortificații construite și baza militară staționată aici au creat un aflux de emigranți englezi și irlandezi care au dus la anglicizarea rapidă a insulei.
În timpul celui deAl Doilea Război Mondial,Germania Nazistă a ocupat insula, nu înainte ca aproape toată populația să fie evacuată înspreMarea Britanie. Germanii au construit 4 lagăre pe insulă și au folosit mâna de lucru oferită de acestea pantru a fortifica insula. Se estimează la aproximativ 700 numărul deceselor din rândul prizonierilor, înainte de transferul acestora către Germania în 1944. Ulterior facilitățile au fost distruse, dar insula a fost eliberată abia în16 mai1945, garnizoana germană staționată aici fiind printre ultimele garnizoane care au capitulat înEuropa.
Locuitorii au început să se întoarcă în decembrie 1945 și insula a fost organizată ca o fermă comună, profiturile obținute fiind folosite de guvernul britanic la reconstrucția acesteia. Nemulțumirea populației a dus la crearea legii de organizare a guvernului din Alderney în 1949 care a organizat parlamentul local, sistemul judiciar și pentru prima oară pe insulă a impus taxe.
Auregnais,Aoeur'gnaeux sauAurignais a fost dialectulnormand vorbit în insulă. Cu toate că actualmente este un dialect dispărut, majoritatea toponimelor de pe insulă sunt de în acest dialect. De asemenea se păstrează și în modul de pronunțare a unor nume de familie. Motivele dispariției sale sunt afluxul de muncitori dinRegatul Unit ce au construit portul și alte fortificații, plus garnizoana armatei britanice staționată pe insulă. Încă din 1880 jurnalul din Guernsey,Le Bailliage, remarca faptul că limba nu mai este vorbită între copiii din insulă. Evacuarea populațiai în timpul celui deAl Doilea Război Mondial a fost și ea un factor determinant în pierderea limbii vorbite.
Actualmente limba nu mai este predată în școlile din insulă, iar influxul de imigranți englezi care se stabilesc pe insulă datorită regimului de taxe, nu are un efect pozitiv. Spre deosebire de celelalte insule ale canalului nicilimba franceză nu mai este limbă oficială din1966.
