Flaccus Albinus Alcuinus sauEalhwine (cca.735 –19 mai804) a fost un învățatanglo-saxon,teolog, profesor la școala palatină dinAachen, colaborator al luiCarol cel Mare în domeniul culturii.A făcut reforme importante în liturghiaromano-catolică și a lăsat peste 300 de scrisori înlatină, o sursă importantă pentru istoria timpului său.
A fost un important consilier politic al lui Carol cel Mare. Spre sfârșitul vieții a fost numit de împăratul Carol cel Mare abate alMănăstirii Sfântul Martin din Tours(en)[traduceți], deși era doar diacon, probabil pentru a-l îndepărta de la curte în urma criticii pe care a adus-orăzboiului cu saxonii(en)[traduceți].
S-a născut laYork, într-o familiearistocrată dinNorthumbria în jurul anului 735. Devinecălugăr și apoi este hirotonitdiacon deEthelbert.În timpul unei călătorii laRoma, între 767-780, participă la o dispută între unevreu și Petru de Pavia.
Carol cel Mare îl numește consilier personal pentru probleme religioase și educative.În această calitate, Alcuin înființează un spital de pelerini le Duodecim Pontes lângăTroyes.
Alcuin a încetat din viață în 804 la Mănăstirea Sf. Martin din Tours, unde a fost înmormântat.
La recomandarea luiCarol cel Mare, Alcuin a înființat o serie de școli elementare, iar la mănăstireaTours, o școală palatină de un nivel mai înalt ("Academia Palatină"), pe care a condus-o.De asemenea, înființează o bibliotecă în palatul regal.Astfel a introdus tradițiileumanismului anglo-saxon înEuropa de Vest.
Alcuin a contribuit la popularizareaaritmeticii prin compunerea de probleme sub formă deghicitori și glume.
Cea mai importantă operă a sa din domeniul științific estePropositiones ad ecuendos juvenes, care s-a bucurat de mare faimă înEuropa.Operele sale au fost editate deJ.-P. Migne laParis în 1851.
Alcuin a pus bazele generale ale învățământului dinEuropa Apuseană și a fost cărturarul cel mai de seamă al renașterii învățământului, cunoscută sub numele deRenașterea carolingiană.
- Versuri
- Carmina, ed. Ernst Dümmler.Poetae Latini Aevi Carolini. vol 1. Berlin, 1881.
- Versus de patribus, regibus et sanctis Eboracensis ecclesiae,
- De clade Lindisfarnensis monasterii,
- Epistolae (scrisori)
Alcuin a lăsat peste 300 de scrisori înlatină, o sursă importantă pentru istoria timpului său.
- Dümmler, Ernst (red.). 'Alkuini Epistolae' în MGH Epistolae IV (Berlin 1895)
- Jaffe, Philipp, Ernst Dümmler, W. Wattenbach (red.).Monumenta Alcuiniana, Berlin, Weidmann, 1873,
- Scrieri didactice
- Ars grammatica
- De orthographia,
- De dialectica
- Disputatio regalis et nobilissimi juvenis Pippini cum Albino scholastico
- Disputatio de rhetorica et de virtutibus sapientissimi regis Carli et Albini magistri
- De virtutibus et vitiis,
- De animae ratione (ad Eulaliam virginem)
- De Cursu et Saltu Lunae ac Bissexto, tratat de astronomie
- Hagiografii
- Vita II Vedastis episcopi Atrebatensis
- Vita Richarii confessoris Centulensis'
- Vita Willibrordi archiepiscopi Traiectensis.