Alcmena se trage din neamul luiPerseu, fiind fiica luiElectrion, regeleMicenei. A avut nouă frați și surori.
Tatăl ei murind în timp ce plănuia o campanie împotriva luiPterelaos, Alcmena se căsătorește cuAmfitrion, cu condiția ca acesta să plece la război în locul tatălui ei, pentru a răzbuna moartea fraților ei, uciși de fiii regelui Pterelaos. Ea refuză să-l primească în pat până nu se întoarce victorios. Amfitrion avu succes, dar între timpZeus se îndragostise de Alcmena. Cu o zi înainte ca Amfitrion să se întoarcă, el ia înfățișarea lui și o vizitează. Îi descrie amănunțit cum decursese războiul și o convinge că-i răzbunase familia.
Cînd Amfitrion se întoarce, este uimit de lipsa de entuziasm soției, uimit să afle că ea cunoaște deja detaliile celor întîmplate. Consultându-l peTiresias, află adevărul și decide să o ardă pe rug. DarZeus trimite oaversă și stinge flăcările. Alcmena dă naștere luiHeracle, fiul luiZeus, și luiIficles, fiul lui Amfitrion, născuți la o zi distanță.
După ce Heracle termină cele 12 sarcini, Alcmena îl acompanie pe el, pe Ificles și pe fiul lui Ificles,Iolau când aceștia porniră să recucerească cetatea lor miceniană de origine,Tirint, dar Euristeu îi împiedică. Cu toate acestea, Alcmena trăi împreună cu câțiva dintre nepoții ei la Tirint până la moartea lui Heracle, când Euristeu îi alungă și amenință și celelate orașe care mai adăposteau descendenți ai eroului. Toți se refugiară laAtena, care refuză să-i dea afară. Euristeu îi provocă la război, dar muri. Capul său fu adus Alcmenei, care-i scoase ochii cu un ac de broșă.
După, Alcmena trăi laTeba. La moartea ei, Zeus îl trimise peHermes să o aducă laInsulele celor Fericiți unde se căsători cuRadamante. În alte versiuni, este adusă înOlimp, devenind o divinitate, alături de fiul ei sau, după moartea lui Amfitrion, se căsătorește cu Radamante și trăiește împreună cu acesta înBeoția.[8]
^frGrimal, Pierre ().Dictionnaire de la mythologie greque et romaine (ed. III). 108, Boulevard Saint-Germain,Paris: Presses Universitaires de France. p. 360.
^frGrimal, Pierre ().Dictionnaire de la mythologie greque et romaine (ed. III). 108, Boulevard Saint-Germain,Paris: Presses Universitaires de France. p. 26, 360, 401.