Adunarea Națională (însârbăНародна скупштина / Narodna Skupština) esteparlamentulunicameral alSerbiei. Adunarea este constituită din 250 de deputați aleși proporțional prin vot secret, cu mandate de 4 ani. Adunarea își alege un președinte (vorbitor) care prezidează sesiunile. Actualul președinte al Adunării Naționale esteMaja Gojković din 23 aprilie 2014.[1][2][3][4]
Adunarea Națională exercită putere legislativă supremă în Serbia. Adoptă și modificăConstituția Serbiei, alegeGuvernul Serbiei, numește și demite judecătorii Curții Constituționale, președintele Curții Supreme de Casație,guvernatorul Băncii Naționale a Serbiei și alți oficiali ai statului.[5] Toate deciziile se iau cu votul majorității deputaților în sesiunea la care se află majoritatea deputaților, cu excepția modificării Constituției, când este necesară o majoritate de două treimi.[6]
Alegerile parlamentare sunt reglementate de Constituție.[5] Alegerile sunt organizate după expirarea termenului de patru ani al adunării anterioare. Acestea pot fi organizate și înainte de expirarea termenului de patru ani, atunci când Adunarea respinge Guvernul sau Guvernul demisionează și nu se poate ajunge la majoritate pentru a se alege un nou Guvern. Alegerile sunt solicitate de Președintele Serbiei cu 90 de zile înainte de încheierea mandatului Adunării Naționale, astfel încât alegerile să fie finalizate în următoarele 60 de zile. Întreaga țară este un singur district electoral. Alegerile se fac doar pe baza unor liste parlamentare de partide (se votează o listă de nume a unui partid nu individual). 250 de locuri sunt apoi distribuite între liste folosindmetoda d'Hondt. Există un prag minim electoral de 5%, astfel încât numai listele partidelor care primesc mai mult de 5% din voturi li se atribuie locuri în Parlament. Nu există limita de 5% pentru listele minorităților etnice.
După alegeri, prima ședință a noii Adunări este convocată de Președintele Adunării precedente, astfel încât sesiunea să se desfășoare în cel mult 30 de zile de la data declarării rezultatelor finale ale alegerilor.[6]
Adunarea Națională este compusă din 250 de deputați. Cel puțin 30% dintre deputați suntfemei. Deputații nu pot să dețină alte funcții care să reprezinte unconflict de interese.[6] Deputații beneficiază deimunitate parlamentară.
Prin votul majoritar al tuturor deputaților, Adunarea Națională alegepreședintele Adunării (speaker) și unul sau mai mulți vicepreședinți, de obicei un vicepreședinte pentru fiecare grup parlamentar. Președintele Adunării Naționale reprezintă Adunarea Națională, convoacă sesiunile, prezidează și desfășoară alte activități oficiale. Vicepreședintele îl asistă pe Președinte în îndeplinirea atribuțiilor sale în cadrul domeniului său de competență.
În cazul în care președintele este temporar absent, unul dintre vicepreședinții desemnați de acesta se află în locul lui. În cazul în care președintele nu desemnează niciunul dintre vicepreședinți ca să-l reprezinte, cel mai vechi vicepreședinte va fi cel învestit.[6]
Secretarul Adunării Naționale este numit de Adunarea Națională. Secretarul Adunării Naționale îi asistă pe președinte și pe vicepreședinți în pregătirea și prezidarea ședințelor. Mandatul său se încheie la constituirea unei Adunări Naționale nou-alese, în timp ce își continuă exercitarea atribuțiilor până la numirea unui nou secretar. Secretarul nu este ales din rândul deputaților și nu este nici membru al Adunării Naționale.[6]
Grupurile parlamentare din Adunarea Națională trebuiesc formate nu mai târziu de șapte zile de la alegerea Președintelui.
Orice grup de minim cinci deputați (sau mai mulți deputați) poate fi recunoscut oficial ca un grup parlamentar, fiecare deputat fiind autorizat să fie membru doar al unui singur grup la un moment dat. Deși grupurile se bazează în cea mai mare parte pe listele electorale din alegerile parlamentare (sau generale) anterioare, grupurile sunt adesea o colecție diversă de diferite partide, dar și independenți. Acest lucru se datorează sistemului multipartit al Serbiei, cu multe partide având o prezență în legislatură; partidele cu ideologie similară, dar cu o reprezentare redusă, sunt, prin urmare, înclinate să coopereze și să formeze împreună grupuri parlamentare comune pentru a obține mai multe privilegii pe care altfel nu le-ar fi obținut, cum ar fi timp suplimentar de vorbire și sarcini ale comisiilor. Un exemplu elocvent este grupul LDP (liberalii) - LSV (social-democrații dinVoivodina) - SDA (democrații dinSandžak).
Casa Adunării Naționale a Republicii Serbia în timpul construcției sale în anii 1920
Adunarea națională se întrunește în Casa Adunării Naționale a Republicii Serbia, situată pe PiațaNikola Pašić în centrul orașuluiBelgrad și reprezintă un punct de atracție turistică. Între finalizarea sa din 1936 și 2006, a fost sediul parlamentului Iugoslaviei și parlamentului Serbiei și Muntenegrului. Primele planuri pentru viitoarea Cameră a Reprezentanților au fost elaborate de arhitectulKonstantin Jovanović în 1891. Planurile sale au fost ușor revizuite din cauza unei noi Constituții de stat care impunea o legislatură bicamerală (în loc de unicamerală). Arhitectul Jovan Ilkić a câștigat un concurs de design din 1901, aderând la planul de bază al lui Jovanovic. Piatra de temelie a Camerei Reprezentanților a fost pusă la o ceremonie publică din 1907 de către regele Petru I în prezența altor membri ai familiei regale și a înalților oficiali. Construcția a durat până în 1936, fiind întreruptă derăzboaiele balcanice, deprimul război mondial și deMarea criză economică. Prima sesiune din clădire a avut loc la 20 octombrie 1936.[7]
^abcdefgNational Assembly of Serbia:InformerArhivat în, laWayback Machine. (This text is in public domain as the official material of the Republic of Serbia state body or a body performing public functions, under the terms of Article 6, Paragraph 2 of Serbian copyright law)
1În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3Stat transcontinental Formate pe subiecte:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania