Achernar sauAlpha Eridani (α Eridani /α Eri), estesteaua cea mai strălucitoare dinconstelațiaEridanul unde este situată în extremitatea sudică a acesteia. Termenul de Achernar, uneori scrisAkhenar[7] provine dinarabă: آخر النهرAkhir al Nahr, care semnifică „sfârșitul râului”; (constelația Eridanul reprezintă fluviuleponim dinMitologia greacăEridan).
Este cea de a opta stea cea mai strălucitoare de pecerul nocturn (Vd.Lista celor mai strălucitoare stele). Întrucâtdeclinația sa este foarte joasă, steaua nu este vizibilă dinEuropa. Înainte ca cerul austral să fi fost descoperit însecolul al XVI-lea, constelația Eridanul era de fapt mult mai puțin întinsă, în epocă steaua cea mai sudică din partea vizibilă a constelației de astăzi purta numele de Achernar (prin etimologia denumirii, cf. mai sus) Această stea, astăzi θ Eridani este cunoscută sub numele deAcamar.
Este ostea pitică sausubgigantă foarte luminoasă, de culoare albastră-albă (temperatura la suprafață de ordinul a 20 000K). Luminozitatea sa totală este de peste 5.000 ori mai mare decât a Soarelui, deși doar un pic mai puțin de 1.000 de ori în domeniulvizibil, grosul energiei sale fiind radiat înultraviolet.
Ea prezintă variații slabe, însă regulate deluminozitate care ar putea fi datorate rapidei sale rotații și prezenței unorpete la suprafața sa (Vd. mai jos). Prezintă și importante pierderi deemasă.
Achernar este una dintre stelele cu cele mai rapide rotații proprii. Viteza de rotație a suprafeței sale la ecuator este de 225kilometri pesecundă, adică 75 % din viteza critică dincolo de care materia situată la ecuator ar fi ejectată în spațiu de cătreforța centrifugă datotată rotației stelei. Drept consecință a acestei rotații considerabile, Achernar este steaua cea maiaplatizată cunoscută până astăzi. Forma stelei așa cum a fost observată prinmetoda interferometrică deVery Large Telescope (VLT) alObservatorului European Austral (ESO) scoate în evidență unelipsoid aplatizat, al cărui raport al axelor este de 1,5:1. Acest raport reprezintă o limită inferioară a raportului dintre diametrul ecuatorial și diametrul polar al stelei (dacă axa de rotație a stelei nu este perpendiculară pe direcția de observație, acest raport este mai mare de 1,5). În orice caz, această aplatizare extremă reprezintă o provocare pentru modelele structurii interne a stelelor.
Un companion stelar al stelei cu rotație rapidă (Achernar B) a fost descoperit în 2005 utilizându-seVery Large Telescope (VLT)Observatorului European Austral (ESO). Este vorba despre o stea pitică de tip spectral A[8], destul de similar cu Sirius. Separația sa este foarte slabă (de mai puțin de o jumătate de secundă de unghi) de steaua principală, iar slaba sa luminozitate (de 30 de ori mai slabă decât Achernar A) o fac dificil de observat.
