| Academia Română | |
![]() | |
Sediul Academiei Române | |
| Înființare | 1 aprilie1866 |
|---|---|
| Fondator(i) | Vincențiu Babeș George Barițiu Ioan D. Caragiani Timotei Cipariu Dimitrie Cozacovici Ambrosiu Dimitrovici Alexandru Hâjdeu Ion Heliade-Rădulescu Iosif Hodoș Alexandru Hurmuzachi Andrei Mocioni Gavriil Munteanu Alexandru Roman Ion G. Sbiera Constantin Stamati Ioan Străjescu Vasile Alecsandri Ștefan Gonata Nicolae Ionescu August Treboniu Laurian Titu Maiorescu Ion C. Massim Constantin Negruzzi Constantin Alexandru Rosetti V. A. Urechia |
| Țara | |
| Sediu | Calea Victoriei 125,București |
| Președinte | Ioan-Aurel Pop |
| Vicepreședinți | Mircea Dumitru Marius Andruh Nicolae Victor Zamfir |
| Secretar general | Ioan Dumitrache |
| https://acad.ro/academia_romana/ | |
| Fostul nume | Societatea Academică Română Societatea Literară Română |
| Modificădate / text | |
Academia Română este un for cultural fondat dinRomânia. A fost fondată la 1 aprilie 1866, laBucurești, sub denumirea de Societatea Literară Română. La 1 august 1867 a devenit Societatea Academică Română, iar din 1879 poartă denumirea actuală. Academia Română are ca atribuții principale promovarealimbii șiliteraturii române, stabilirea normelorortografice, cercetareaistoriei naționale și sprijinirea activitățiiștiințifice. Unele din proiectele fundamentale ale academiei suntDicționarul Limbii Române (DLR),Dicționarul explicativ al limbii române (DEX),Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM).[3][4]
Conform statutului său deinstituție publicăautonomă, Academia Română poate avea un număr maxim de 181 membri titulari și corespondenți și 135 membri de onoare, din care cel mult 40 din România. „Ziua Academiei Române” este marcată anual la data de 4 aprilie.[5][6]
Academia are în subordinea sao serie de instituții,Biblioteca Academiei Române șiEditura Academiei Române.

Academiile existau, în forme timpurii înȚara Românească (București, circa 1689) și înPrincipatul Moldovei (Iași, 1707), instituții care s-au transformat mai târziu înuniversități. Primele societăți culturale moderne au fost înființate laBrașov (1821),București (1844) șiCernăuți (1862), pe modelul instituțional de inspirațieoccidentală.
La mijlocul secolului al XIX-lea, în contextul modernizării statului român și al afirmării identității culturale, au fost inițiate mai multe demersuri pentru înființarea unei instituții centrale cu profil academic.Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859 și reformele ulterioare au creat cadrul favorabil pentru înființarea unui for național de cultură. În 1860,Ioan Maiorescu propunea constituirea unei „societăți academice” care să coordoneze activitateaintelectualilor români în domeniul limbii și istoriei. Proiectul său nu a fost realizat, dar ideea a fost reluată și susținută de mai mulți membri aielitei culturale și politice.

La propunera luiConstantin Alexandru Rosetti, la 1 aprilie 1866,locotenența domnească a aprobat regulamentul de funcționare al Societății Literare Române, cu sediul la București. Scopurile principale ale noii instituții erau stabilireaortografiei limbii române, redactarea uneigramatici și elaborarea unuidicționar-tezaur. Regulamentul prevedea numirea membrilor de cătreMinisterul Instrucțiunii Publice, cu reprezentare din toate regiunile locuite deromâni șiaromâni.[7][8] În total, numărul membrilor fondatori a ajuns la 25.
Prima ședință a noii instituții a avut loc la 13 august 1867, la București, moment în care s-a decis schimbarea denumirii în Societatea Academică Română. Instituția nou fondată a fost pentru început o societate naționalăenciclopedică. Primul președinte a fostIon Heliade-Rădulescu (până la 1 august 1870).
La 30 martie 1879, printr-o lege specială, Societatea Academică Română a fost declarată instituție națională sub numele de Academia Română, cu rol de autoritate în domeniile culturii, științei și moralei publice.
În perioada regimuluicomunist, Academia Română a fost desființată prin Decretul nr. 76 din 9 iunie 1948, fiind înlocuită cuAcademia Republicii Populare Române. Noua instituție nu a fost considerată continuatoare de drept a Academiei Române, iar lista de membri aleși a fost modificată. Peste 100 de membri ai fostei academii nu au fost incluși în noua structură ce a fost completată cu nume apropiate de regimul comunist. Ulterior, instituția a purtat denumirea de Academia Republicii Socialiste România.
După 1989, în urma reinstaurării regimuluidemocratic, instituția și-a reluat denumirea de Academia Română.
| Nr. | Nume | Născut | Provincie | Vârstă la înființare | Deces | Membru de |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | Vasile Alecsandri | 21 iulie 1821 | Principatul Moldovei | 44 ani, 254 zile | 22 august 1890 | 24 ani, 143 zile |
| 2 | Vincențiu Babeș | 21 ianuarie 1821 | Banat | 45 ani, 70 zile | 22 ianuarie 1907 | 40 ani, 296 zile |
| 3 | George Barițiu | 4 iunie 1812 | Transilvania | 53 ani, 301 zile | 2 mai 1893 | 27 ani, 31 zile |
| 4 | Ioan D. Caragiani | 11 februarie 1841 | Macedonia | 25 ani, 49 zile | 13 ianuarie 1921 | 54 ani, 287 zile |
| 5 | Timotei Cipariu | 21 februarie 1805 | Transilvania | 61 ani, 39 zile | 3 septembrie 1887 | 21 ani, 155 zile |
| 6 | Dimitrie Cozacovici | 1790 | Macedonia | 76 ani, 90 zile[9] | 31 august 1868 | 2 ani, 152 zile |
| 7 | Ambrosiu Dimitrovici | 20 iulie 1838 | Bucovina | 27 ani, 255 zile | 3 iulie 1866 | 93 zile |
| 8 | Ștefan Gonata | 1 februarie 1838 | Basarabia | 28 ani, 59 zile | 18 septembrie 1896 | 30 ani, 170 zile |
| 9 | Alexandru Hâjdeu | 30 noiembrie 1811 | 54 ani, 122 zile | 9 noiembrie 1872 | 6 ani, 222 zile | |
| 10 | Ion Heliade-Rădulescu | 6 ianuarie 1802 | Țara Românească | 64 ani, 85 zile | 27 aprilie 1872 | 6 ani, 26 zile |
| 11 | Iosif Hodoș | 20 octombrie 1829 | Transilvania | 36 ani, 163 zile | 28 noiembrie 1880 | 14 ani, 241 zile |
| 12 | Alexandru Hurmuzachi | 16 august 1823 | Bucovina | 42 ani, 228 zile | 8 martie 1871 | 4 ani, 341 zile |
| 13 | Nicolae Ionescu | 1820 | Principatul Moldovei | 46 ani, 90 zile[9] | 24 ianuarie 1905 | 38 ani, 298 zile |
| 14 | August Treboniu Laurian | 17 iulie 1810 | Transilvania | 55 ani, 258 zile | 25 februarie 1881 | 14 ani, 330 zile |
| 15 | Titu Maiorescu | 15 februarie 1840 | Țara Românească | 26 ani, 45 zile | 18 iunie 1917 | 51 ani, 78 zile |
| 16 | Ion C. Massim | 1825 | 41 ani, 90 zile[9] | 1877 | 10 ani, 275 zile | |
| 17 | Andrei Mocioni | 27 iunie 1812 | Banat | 53 ani, 278 zile | 23 aprilie 1880 | 14 ani, 22 zile |
| 18 | Gavriil Munteanu | februarie 1812 | Transilvania | 54 ani, 59 zile | 17 decembrie 1869 | 3 ani, 260 zile |
| 19 | Constantin Negruzzi | 1808 | Principatul Moldovei | 58 ani, 90 zile | 24 august 1868 | 2 ani, 145 zile |
| 20 | Alexandru Roman | 26 noiembrie 1826 | Transilvania | 39 ani, 126 zile | 15 septembrie 1897 | 31 ani, 167 zile |
| 21 | Constantin Alexandru Rosetti | 2 iunie 1816 | Țara Românească | 49 ani, 303 zile | 8 aprilie 1885 | 19 ani, 7 zile |
| 22 | Ion G. Sbiera | 1 noiembrie 1835 | Bucovina | 30 ani, 151 zile | 22 octombrie 1916 | 50 ani, 204 zile |
| 23 | Constantin Stamati | 1786 | Basarabia | 80 ani, 90 zile | 12 septembrie 1869 | 3 ani, 164 zile |
| 24 | Ioan Străjescu | 1833 | 33 ani, 90 zile | 1873 | 6 ani, 275 zile | |
| 25 | Vasile Urechea-Alexandrescu | 15 februarie 1834 | Principatul Moldovei | 32 ani, 45 zile | 21 noiembrie 1901 | 35 ani, 234 zile |
Academia Română este alcătuită din cinci categorii de membri:
În cazul membrilor titulari, propunerile pot fi formulate doar de membri titulari, iar candidații trebuie să fie deja membri corespondenți. Pentru alegerea unui membru corespondenți, propunerile pot fi făcute de membri titulari sau corespondenți. Membrii titulari și corespondenți sunt aleși dintre personalitățile cu realizări în domeniile științei, culturii, artei sau educației. Candidaturile sunt propuse de membri existenți ai Academiei și analizate de către secțiile de specialitate, care evaluează contribuțiile științifice, lucrările publicate, impactul național și internațional, precum și conduita profesională și morală a candidaților. După avizul secției de specialitate și aprobarea Biroului Prezidiului, candidatura este supusă votului secret al Adunării Generale. Alegerea are loc cu majoritate absolută a voturilor membrilor titulari prezenți.Odată aleși, membrii titulari primesc:
Titlul de membru post-mortem este acordat, în mod excepțional, unor figuri de marcă decedate, în semn de recunoaștere a contribuției lor. Membrii de onoare sunt aleși dintre personalitățile din afara Academiei, din țară sau din străinătate, care s-au remarcat prin contribuții semnificative în domenii relevante.
Singurul membru donator din istoria Societății Academice Române este generalulConstantin Năsturel-Herescu. Din donația acestuia s-a înființatPremiile „Năsturel-Herescu” pentru lucrări din domeniul literaturii, istoriei, arheologiei, geografiei și dreptului.[10]
ÎnDicționarul academicienilor români, 1866-1999, Dorina N. Rusu contabiliza că până în anul 1999 Academia adunase un număr de1.494 membri, dintre care: 980 români (25 fondatori, 375 titulari, 178 de onoare, 361 corespondenți, 41 aleși post-mortem) și 514 străini (404 membri de onoare, 109 corespondenți, 1 ales post-mortem). Dintre membrii străini, țările cu cei mai mulți membri erau:Franța cu 163,Germania cu 60,Italia 48,SUA 39,Anglia 22,URSS (Rusia) 20,Belgia 17 etc.
Academia este o instituție finanțată, în principal, de la bugetul de stat și care funcționează autonom. Surse secundare de finanțare pot fi activitățile proprii sau exploatarea propriului patrimoniu, precum și donațiile. Are 3 filiale, laIași,Cluj-Napoca șiTimișoara. În subordinea sa se aflăo serie de instituții prestigioase și centre de cercetare din România (circa 60). În anul 2001, două dintre institutele Academiei Române au fost recunoscute deComunitatea Europeană ca institute de excelență.
Conform statutului actual, un mandat de președinte are durata de patru ani, iar o persoană nu poate deține funcția de președinte pentru mai mult de două mandate. Biroul Prezidiului Academiei Române este format din șase academicieni:președintele Academiei Române, cei patru vicepreședinți și secretarul general. Actualul Birou al Prezidiului a fost ales pentru un mandat de patru ani, în cadrul Adunării Generale din 4 mai 2022, prin vot secret.[11][12]
| Nr. | Nume | Naștere | Începere mandat | Sfârșit mandat | Deces |
|---|---|---|---|---|---|
| 37 | Radu Voinea | 24 mai 1923 | 13 noiembrie 1984 | 2 februarie 1990 | 11 mai 2010 |
| 38 | Mihai Drăgănescu | 6 octombrie 1929 | 2 februarie 1990 | 18 ianuarie 1994 | 28 mai 2010 |
| 39 | Virgiliu N. Constantinescu | 27 martie 1931 | 1994 | 1998 | 31 ianuarie 2009 |
| 40 | Eugen Simion | 25 mai 1933 | 16 ianuarie 1998 | 20 aprilie 2006 | 18 octombrie 2022 |
| 41 | Ionel Haiduc | 9 mai 1937 | 20 aprilie 2006 | 8 aprilie 2014 | |
| 42 | Ionel Valentin Vlad | 22 septembrie 1943 | 8 aprilie 2014 | 24 decembrie 2017 | 24 decembrie 2017 |
| Cristian Hera | 18 decembrie 1933 | 5 ianuarie 2018 | 5 aprilie 2018 | ||
| 43 | Ioan-Aurel Pop | 1 ianuarie 1955 | 5 aprilie 2018 | prezent |
Biblioteca Academiei Române, înființată în 1867, are o colecție de peste șapte milioane de cărți și colecții de desene, gravuri, hărți și monede. Academia are și propriaeditură.

În 2013,Fundația Națională pentru Știință și Artă, condusă de fostul președinte al Academiei, Eugen Simion, a fost dată în judecată pentru publicarea operei luiEmil Cioran sub egida Academiei, fără a deținedrepturile de autor.[14][15]
În 2015, Academia Română a fost criticată pentru republicarea în ediție bilingvă a unei lucrări deDimitrie Cantemir (Istoria măririi si decăderii Curții othmane), folosind textul latin stabilit de filologulDan Slușanschi, fără a-l credita corespunzător pe pagina de titlu sau în descrierea CIP a volumului.[16]
În august 2020, Academia Română a publicat pe site-ul său un comunicat semnat de Secția de științe medicale, coordonată de acad.Victor Voicu, în care erau promovate opinii nefondate cu privire la rețelele5G și se sugera căOrganizația Mondială a Sănătății ar induce în eroare populația. Comunicatul a fost retras ulterior fără explicații oficiale, iar conducerea Academiei a refuzat să comenteze public incidentul. Ulterior, Academia a precizat că documentul nu reflecta poziția oficială a instituției, care poate fi exprimată doar de președinte sau de Biroul Prezidiului.[17][18][19][20][21][22]
Începând cu anii 2020, Academia Română a fost ținta unor critici recurente din partea jurnaliștilor, intelectualilor și societății civile, care au acuzat conducerea instituției de promovarea unor ideinaționaliste,suveraniste șiprotocroniste în politicileMinisterului Educației.[23][24][25][26][27][28][29]