Abația Cluny a fost o mănăstirebenedictină din orașulCluny,Franța. De-a lungul timpului a fost locul unor importante evenimente și unul dintre cele mai cunoscute centre religioase ale Europei medievale. Abația a fostsecularizată și deteriorată în contextulrevoluției franceze din1789. În prezent în anexele abației își desfășoară cursurile o școală de inginerie.
Istoria abației începe în anul 909 sau 910, când duceleAquitaniei, Guillaume I cel Pios își donează unul din domeniile sale de vânătoare dinBurgundia în mod simbolic apostolilorPetru șiPavel, pentru construirea unui așezământ monahal. Încă de la început, datorită patronilor ei spirituali, abația se bucura de numeroase privilegii, cum ar fi independența de orice putere laică, inclusiv de rege. De asemenea abația de la Cluny beneficia și de o independență ecleziastică, fiind autonomă față de episcopul deMâcon și supusă directSfântului Scaun de la Roma. Până la Cluny nu a existat niciodată o abație care să beneficieze de astfel de privilegii.
Abația Cluny urma regulabenedictină, dar o interpreta în manieră proprie, astfel a apărut regula clunisiană (ordo cluniacensis), desprinsă din cea benedictină. Această nouă regulă punea accentul pe ceremoniile religioase și prelungirea duratei slujbelor, în timpul unei zile normale slujba ținea chiar șapte ore, adăugându-se mai multe ore în timpul sărbătorilor. Acest privilegiu de a avea propria regulă monastică a fost acordat de cătrepapa Ioan al XI-lea (931-935) printr-un act ce oferea abației autoritate asupra altor așezăminte religioase. Astfel, la începutul secolului al XI-lea, ordinul cluniacens cuprindea aproximativ 1.200 de așezăminte religioase dinFranța,Anglia,Italia,Spania,Sfântul Imperiu Roman șiEuropa Centrală, toate sub conducerea abației Cluny.
Puterea și influența abației era atât de mare încât, în timpul abatelui Odilon (962-1048), papalitatea a oferit abaților de la Cluny puterea de aexcomunica, rezervată până atunci doar episcopilor.
Reforma cluniacenză, care a revigorat monahismul în creștinătatea apuseană, a luat un nou avânt prin alegereaPapei Grigore al VII-lea, fost călugăr la Cluny, care dus mai departe această mișcare prin celebrele reforme gregoriene. Mai târziu alți călugări ai ordinului au devenit papi cum ar fiUrban al II-lea șiPascal al II-lea.
Abația era cel mai mare centru monahal al Europei și un loc important de pelerinaj. Mulți pelerini veneau aici să se roage și să asculte ceremoniile grandioase efectuate de călugări. Cluny a devenit foarte bogată pe urma acestor pelerinaje dar și a donațiilor anuale cum ar fi cea a luiHenric I, regele Angliei.
Biserică abațială de la Cluny a fost construită de Berno, primul abate. Între anii 955-981 a fost construită o nouă biserică de mari dimensiuni, numită Cluny II, care a demonstrat puterea și influența ordinului. Biserica a fost însă demolată în secolul al XI-lea de abatele din aceea vreme, pentru a construi cea mai mare biserică a creștinătății apusene. Biserica, numită Cluny III, este biserica actuală, care a fost realizată între anii 1088-1230 înstil romanic cu influențegotice. Zidirea bisericii a costat extrem de mult și a coincis cu problemele financiare și cu criza medievală a ordinului. Biserica a suferit de-a lungul timpului mai multe deteriorări. În urma acestora au fost distruse două din cele trei turnuri principale, iar nava a fost micșorată, în ziua de astăzi biserica fiind mult mai mică. Cu toate acestea, Cluny III a rămas una din cele mai grandioase biserici din lume.