Aaron (înebraică: אַהֲרֹן, Aharon, în sec. XIV î.Hr.?), înVechiul Testament (respectiv, înPentateuh sauTorá din Biblia ebraică), a fost fratele mai mare al luiMoise. Lui Aaron și urmașilor săi le-a fost încredințată preoția înIudeea. ConformBibliei, el a vorbit în numele lui Moise și a fost cel care l-a determinat pe faraon să îngăduie plecarea israeliților dinEgipt.Dumnezeu i-a însărcinat pe Aaron și pe Moise cu comemorarea acestui eveniment la sărbătorireaPaștelui evreiesc (Pesah), iar Aaron și fiii săi au primit autoritatepreoțească de la Moise. Deși Aaron este o figură centrală înCartea Exodului, el aproape că dispare mai târziu. Este considerat ca fiind responsabil pentru idolatrizarea vițelului de aur de către israeliți, în timp ce Moise se afla pemuntele Sinai și primeaLegea lui Dumnezeu. Moartea sa, la 123 de ani, este menționată înNumerii.[5]
Pe urmele Bibliei (Exodul 6:16-20, 7:7),[6][7] Aaron este menționat și înCoran (28:34).[8]unde este considerat sub numele Harun (înarabă:هارون), drept unul din profeții Islamului.
