1 februarie: Alegerile pentru președinția Senatului au fost câștigate de liberalulMircea Ionescu Quintus (72 voturi pentru, 38 împotrivă) care l-a învins în competiție pe senatorul PD,Dan Vasiliu. Funcția rămăsese vacantă prin numirea luiPetre Roman, fostul președinte al Senatului, la conducerea Ministerului de Externe.
19 februarie: La Convenția Națională aPD,Petre Roman este reales în funcția de președinte al partidului.
21 februarie:Ion Iliescu, liderulPDSR și Pavel Todoran, liderul sindicatuluiCNSLR-Frăția, semnează un acord de colaborare care prevede ca pe listele de candidați la alegeri ale PDSR să figureze și sindicaliști de la CNSLR-Frăția, iar membrii acestei confederații sindicale urmează să-i voteze pe candidații PDSR.[1]
25 februarie: Se naște o nouă alianță politică: Polul Democrat-Social din România (PDSR).PUR șiPDSR și-au botezat alianța astfel încât acronimul să fie tot PDSR. Liderii celor două formațiuni, Ion Iliescu și Dan Voiculescu, cad de acord să aibă listă comună la alegerile parlamentare și să susțină același candidat la alegerile prezidențiale.[1]
28 martie: Se încheie recensământul membrilor de sindicat efectuat de Agenția Națională de Ocupare și Formare profesională. Cel mai mare număr de membri de sindicat îi areCNSLR-Frăția - 639.845, urmată deBlocul Național Sindical - 388.666;CSDR - 317.108,Cartel „Alfa” - 316.425.
29-30 martie: Conferință la Bruxelles prin care vor fi susținute proiectele cu demarare rapidă ale statelor care au avut pierderi din cauza războiului din Kosovo:Albania,Macedonia,Bulgaria,Muntenegru,România,Croația,Bosnia cu 2,4 miliarde de dolari. România a obținut finanțări pentru: două tronsoane de șosea care fac parte din coridoarele transeuropene - 151 km între București și Cernavodă și 48 km între București și Giurgiu; s-a mai aprobat finanțarea lucrărilor pentru începerea lucrărilor la podul de peste Dunăre, dintre România și Bulgaria, în zona Calafat-Vidin, și s-a dispus refacerea podului de la Novi Sad care, după ce a fost bombardat, a blocat traficul pe Dunăre, provocând României pagube considerabile.[2]
3 aprilie: După 7 ani de așteptări, laStrasbourg,PDSR este admis membru cu drepturi depline în Grupul socialist al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. PD-istulBogdan Niculescu Duvăz a pledat cu convingere pentru cauza PDSR.[2]
28 aprilie: LaChișinău se semnează Tratatul de parteneriat privilegiat și cooperare între România și Republica Moldova de către miniștrii de Externe ai celor două țări -Petre Roman (România) șiNicolae Tăbăcaru (Republica Moldova).
11-31 mai: LaCluj-Napoca aproximativ 200 de oameni se adună în fața sediuluiFondului Național de Investiții (FNI) pentru a încerca să-și recupereze banii depuși. În zilele următoare fenomenul ia amploare, astfel că în mai multe localități din țară sediile FNI sunt luate cu asalt de investitorii care-și cer banii înapoi.Ioana Maria Vlas, președinta SOV Invest, societatea care administrează Fondul, solicită (24 mai) suspendarea temporară a activității FNI. În urma încetării de plăți, numărul investitorilor care vor să-și recupereze banii crește alarmant. La 25 mai Ioana Maria Vlas își anunță demisia din funcție, din motive de sănătate. Poliția precizează că Ioana Maria Vlas a părăsit România, încă din 22 mai. Parchetul Curții Supreme de Justiție emite (31 mai) mandate de arestare pentru Ioana Maria Vlas și alți trei membri ai Consiliului de Administrație ai SOV Invest.[4]
2 iunie:Petre Roman, ministrul de Externe anunță că România a încheiat cu succes negocierile cuUE în vederea integrării pentru primele cinci capitole și urmează să-și continue negocierile pentru încă opt capitole.
5 iunie: AgențiileBăncii Populare Române din Cluj-Napoca și București au sistat plățile pentru șase luni. Banca Populară Română se află în dificultate datorită valului mare de cereri de retragere a depunerilor, după zvonul că banca nu mai prezentă garanții.[5]
6-8 iunie: Băncile populare din mai multe localități sunt luate cu asalt de depunătorii care vor să-și retragă banii pentru că nu mai au încredere în acest gen de bănci. În România funcționau la acel moment aproximativ 2000 de bănci populare.[5]
7 iunie: Protestele investitorilor laFNI n-au încetat de la începutul crizei (11 mai) și iau forme tot mai severe: blocări de drumuri, greve ale foamei, atacuri cu pietre.[5]
18 iunie:Al doilea tur al alegerilor locale din România.PDSR obține 36,71% din voturi,PD - 12,68%,CDR - 11,08%,PNL - 8,81%,ApR - 8,54%, independenții - 6,15%,UDMR - 3,06%,PRM - 2,81%. Primăria Generală a Capitalei este câștigată de vicepreședintele PD,Traian Băsescu, cu 50,69% din voturi care îl îmvinge pe candidatul PDSR,Sorin Oprescu (49,31 % din voturi). Toate celelalte primării de sector din București sunt câștigate de candidați PDSR.
28 iunie: Guvernul stabilește pragul de 5% pentru accesul partidelor în viitorul Parlament. Pentru alianțele electorale, la pragul de 5% se adaugă 3% pentru al doilea partid al alianței și 1% pentru fiecare din celelalte partide, începând cu al treilea.[6]
29 iunie: Se dă publicității Raportul pe anul 2000 al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, care clasifică 174 de state în funcție de condițiile generale de viață de care beneficiază cetățenii lor, respectiv venitul pe cap de locuitor, asistența medicală, condițiile de educație, speranța de viață. România ocupă locul 64. Primele trei state sunt:Canada,Norvegia,SUA. Dintre țările foste socialiste cele mai multe se află mai bine plasate decât România:Slovenia - 29,Cehia - 33,Slovacia - 40,Ungaria - 43,Polonia - 44,Estonia - 46,Croația - 49,Lituania - 52,Belarus - 57,Bulgaria - 60,Rusia - 62,Letonia - 63. În urma României suntMacedonia șiAlbania.[6]
17 iulie: PreședinteleEmil Constantinescu anunță, într-o intervenție televizată, că a hotărât să nu candideze pentru un al doilea mandat de președinte al României.
25 iulie: Un avion Concorde, aparținândAir France, se prăbușește înGonesse,Franța. Toți cei 100 de pasageri au murit în accident, de asemenea întregul echipaj (9 persoane) și 4 oameni pe pământ. Acest tip de avion a fost retras din circulație trei ani mai târziu.
10 august: Proteste ale investitorilorFNI care cer o confirmare scrisă că vor primi banii investiți înapoi. PremierulMugur Isărescu a anunțat că păgubiții FNI nu vor fi despăgubiți din fonduri publice.
12 septembrie: Comisia parlamentară de anchetă aFNI și-a prezentat raportul din care rezultă că la FNI s-au produs ilegalități în lanț, pe parcursul câtorva ani, favorizate de indiferența, lipsa de control sau chiar colaborarea unor instituții ale statului: CNVM, Ministerul Finanțelor, CEC, BNR, Banca Agricolă, Ministerul Justiției, Guvernul, Parlamentul.[7]
14 septembrie 2000: Microsoft a lansatWindows Me (Windows Millennium Edition), un sistem de operare destinat în special utilizatorilor casnici. Aceasta a fost ultima versiune din familia Windows bazată pe nucleul MS-DOS și a reprezentat o tranziție către epoca modernă a sistemelor de operare Windows. Dar acesta a fost un eșec.
8 octombrie:Michael Schumacher își câștigă al treilea titlu mondial înFormula 1 și astfel își începe dominația asupra sportului ce avea să dureze încă patru ani.
9 noiembrie: Tribunalul București declară începerea procedurii de lichidare aCredit Bank.
26 noiembrie: Alegeri prezidențiale înRomânia. Prezența la vot este de 65,31%. După primul scrutinIon Iliescu conduce cu 36,35%, urmat deCorneliu Vadim Tudor 28,34% care se clasifică pentru al 2-lea scrutin.
27 noiembrie: În România se produce o mobilizare generală pentru a diminua șansele lui CV Tudor de a deveni președintele României. Mai multe personalități de prestigiu care l-au contestat consecvent pe Ion Iliescu îndeamnă electoratul să-l aleagă pe Ion Iliescu.Regele Mihai,Doina Cornea sauIon Diaconescu susțin candidatura lui Iliescu pe principiul „dintre două rele trebuie să alegi răul mai mic”.[8]
10 decembrie: Al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Prezența la vot este de 57,50%.Ion Iliescu reușește să obțină 66,82% din voturile valabil exprimate, iarCorneliu Vadim Tudor 33,17%.
13 decembrie: Curtea Constituțională respinge cerereaPRM de anulare a alegerilor prezidențiale, turul doi de scrutin.
4 decembrie:Henck Arron (Henck Alphonsus Eugène Arron), 64 ani, om politic surinamez, prim-ministru (1973-1980), vicepreședinte al Republicii Surinam (1988-1990), (n.1936)
_(cropped).JPG)
