Criteriile economice tind să prevaleze în clasificarea țărilor după gradul de dezvoltare. Un astfel de criteriu este venitul per locuitor - țările cu o valoare ridicată aprodusului intern brut (PIB) per locuitor ar fi astfel considerate ca țări dezvoltate. Un alt criteriu economic esteindustrializarea - țările în care domină sectorul terțiar al economiei (servicii) și sectorul cuaternar al economiei (cercetare și dezvoltare) ar fi astfel descrise ca dezvoltate. Mai recent, a devenit proeminentă o altă măsură,Indicele dezvoltării umane (IDU), care combină o măsură economică - venitul național brut, cu alte măsuri - indicii privindsperanța de viață șieducația. Acest criteriu ar defini țările dezvoltate ca fiind cele cu o valoare IDU foarte ridicată. Cu toate acestea, indicele nu ia în considerare mai mulți factori, cum ar fiavuția netă per adult sau calitatea relativă a bunurilor dintr-o țară. Această situație tinde să declaseze unele dintre cele mai avansate țări, cum ar fi membriiG7[7][8].
Termenii legați de conceptul „țară dezvoltată” includ „țară avansată”, „țară industrializată”, „țară mai dezvoltată” (more developed country - MDC), „țară mai dezvoltată economic” (more economically developed country - MEDC), „Nordul global”, „Prima lume” și „țară post-industrială”. Termenul de țară industrializată poate fi oarecum ambiguu, deoareceindustrializarea este un proces în desfășurare care este greu de definit. Prima țară industrializată a fostRegatul Unit, urmată deBelgia. Mai târziu procesul s-a răspândit înGermania,Statele Unite,Franța și alte țări dinEuropa de Vest. Potrivit economistului Jeffrey Sachs, divergențele actuale dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare sunt în mare măsură un fenomen al secolului al XX-lea[10].
Având în vedere lipsa unei definiții clare, expertul în sustenabilitate Mathis Wackernagel, fondatorulGlobal Footprint Network, subliniază că etichetarea binară a țărilor nu este „nici descriptivă, nici explicativă[11]”.
O analiză din 2021 a propus termenulemergent pentru a descrie piețele, economiile sau țările care au promovat la statutul de „piață emergentă”, dar nu au atins încă un nivel echivalent cu țările dezvoltate[12]. Companiile multinaționale de pe aceste piețe emergente prezintă modele unice de expansiune în străinătate și de achiziție de cunoștințe din țări străine.
Harta globală a țărilor sau teritoriilor în funcție de indicele de dezvoltare umană, scoruri în trepte de 0,050
≥0,950
0,900–0,950
0,850–0,899
0,800–0,849
0,750–0,799
0,700–0,749
0,650–0,699
0,600–0,649
0,550–0,599
0,500–0,549
0,450–0,499
0,400–0,449
≤0,399
date indisponibile
Indicele dezvoltării umane (IDU) a fost definit deOrganizația Națiunilor Unite drept o măsură statistică, care măsoară nivelul de dezvoltare umană al unei economii. Deși există o corelație puternică între a avea un scor IDU ridicat și a fi o economie prosperă, ONU subliniază că IDU reprezintă mai mult decât venitul sau productivitatea. Spre deosebire de PIB per locuitor sau VNB per locuitor, IDU ia în considerare modul în care venitul este transformat „în oportunități de educație și sănătate și, prin urmare, în niveluri superioare de dezvoltare umană[13]”.
Conform acestor criterii, țările din tabelul următor, clasate de la poziția 1 la 66 în anul 2021, sunt considerate a avea „dezvoltare umană foarte ridicată”[13]:
Tabelul țărilor după Indicele dezvoltării umane (IDU)[13]
În afară de ONU, alte instituții au elaborat liste de țări în funcție de gradul de dezvoltare, cum ar fi furnizorii de indici bursieri: (FTSE Group,Standard & Poor's, MSCI, STOXX etc.[14]). Multe alte instituții au creat liste mai generale la care se face referire atunci când se discută despre țările dezvoltate. De exemplu,Fondul Monetar Internațional (FMI) identifică 41 de „economii avansate[15]”. Cei 38 de membri aiOrganizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică sunt cunoscuți drept „clubul țărilor dezvoltate”.Banca Mondială identifică 83 de „țări cu venituri mari[16]”. Alte standarde, cum ar fi „Clubul 30-50” (PIB per locuitor peste 30.000 USD și populație peste 50 de milioane) au fost dezvoltate pentru a clasifica țările foarte dezvoltate și influente.
Potrivit Băncii Mondiale, 83 de țări și teritorii sunt clasificate drept „economii cu venituri mari”. Începând cu anul fiscal 2024, economiile cu venituri mari sunt cele care au avut unvenit național brut (VNB)per locuitor de 13.845 USD sau mai mult în 2022[17].
Țările membre ale „Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare”
Comitetul de Asistență pentru Dezvoltare (Development Assistance Committee - DAC) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) este un forum de dezbatere a problemelor legate de asistență, dezvoltare și reducerea sărăciei în țările în curs de dezvoltare, incluzând 32 de membri[19]. Asistența Oficială pentru Dezvoltare (AOD) reprezintă fluxurile financiare alocate de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE către țări și teritorii sau către instituții multilaterale, care îndeplinesc un set de criterii legate de sursa finanțării, scopul tranzacției și natura concesională a finanțării.
În 2023, țările și organizațiile donatoare ale Comitetului de Asistență pentru Dezvoltare erau[19]:
Potrivit datelor publicate deFondul Monetar Internațional, 41 de țări și teritorii erau recunoscute oficial ca „economii avansate” în octombrie 2023[15], printre care se numărau grupul țărilor cele mai dezvoltate la nivel global (G7) și țările membre alezonei euro din Uniunea Europeană:
Harta globală a membrilor permanenți ai Clubului de la Paris
Clubul de la Paris[en] (în franceză:Club de Paris) reunește reprezentanți oficiali din țările creditoare importante, al căror rol este de a găsi soluții coordonate și durabile la dificultățile de plată întâmpinate de țările debitoare. Pe măsură ce țările debitoare întreprind reforme pentru a-și stabiliza și restabili situația macroeconomică și financiară, creditorii Clubului de la Paris oferă un tratament adecvat al datoriei[20].
În 2023, țările membre ale Clubului de la Paris erau[20]:
^Modelul economic cu trei sectoare[en] împarte economia în trei sectoare de activitate:
extracție de materii prime (primar),
producție (secundar),
servicii, care în principal facilitează transportul, distribuția și vânzarea mărfurilor produse în sectorul secundar (terțiar)
Dezvoltarea ulterioară a dus la creareasocietății de servicii saupost-industrială. Întrucât sectorul serviciilor a crescut constant, în ritm accelerat, a fost împărțit în continuare într-un al patrulea sector (cuaternar) bazat peinformații și chiar într-un al cincilea sector (quinar) bazat pe servicii publice specifice. Astfel, serviciile furnizate de sectorulcuaternar includ servicii care necesită pregătire avansată, cum ar fi dezvoltare de software, cercetare și dezvoltare și servicii de suport în tehnologia informațională. Sectorulquinar este responsabil pentru serviciile oferite de cele mai înalte niveluri organizaționale dintr-o societate, inclusiv servicii susținute public, cum ar fi domeniile guvernamental, militar, educațional și de asistență medicală. Serviciile prestate în trecut sau de obicei la domiciliu, cum ar fi serviciile de îngrijire a copiilor și de curățare a locuinței, sunt de asemenea incluse în sectorul quinar
^Din punct de vedere geografic,Cipru face parte dinAsia, din punct de vedere geopolitic este parte aEuropei
^Raportul anual privind Indicele dezvoltării umane întocmit dePNUD nu mai includeTaiwan, deoarece nu mai este un stat membru al ONU și nici nu este inclus ca parte aRepublicii Populare Chineze de către PNUD atunci când efectuează calcularea datelor pentru China[30]. Biroul de Statistică din Taiwan a raportat o valoare IDU de 0,926 pe baza metodologiei PNUD din 2014[31], care ar plasa Taiwanul în grupul „Dezvoltare umană foarte ridicată”, pe locul 19 la nivel global raportul PNUD din 2022[31]
.svg)
.svg)
