Conform interpretării dinsecolul al XXI-lea,varietăți regionale alelimbii franceze sunt considerate ansamblurile de particularități cu care este folosită limba complet formată și însușită de toți vorbitorii dinFrancofonie, în diferitele teritorii din lume ale acesteia. Aceste varietăți nu se confundă cugraiurile numite tradiționalpatois în franceză, vorbite pe teritoriul dinFranța al limbii franceze dinEvul Mediu până prinsecolul al XIX-lea, și care practic au dispărut. Varietățile regionale ale limbii franceze actuale nu se confundă nici cu celelaltelimbioïl vorbite în jumătatea de nord a Franței, care n-au dispărut total, și care sunt considerate oficiallimbi regionale, împreună cu altelimbi romanice din afara grupuluioïl și cu alte limbi neromanice. Varietățile regionale pot fi raportate lalimba standard, dar și la o franceză generală formată din trăsăturile comune tuturor francofonilor. Una sau alta din varietățile regionale ale francezei nu constă numai din trăsături regionale, ci este vorba în esență de franceza generală, în care sunt prezente elemente regionale în număr mai mic sau mai mare în funcție de regiune, de vorbitor și delexicul unui domeniu sau al altuia. Printre cuvintele regionale se pot deosebi unele care corespund numai unor realități regionale și altele, care denumesc realități generale. Un exemplu din prima categorie este cuvântultraboule dinLyon, care denumește o străduță ce leagă o stradă mai mare de alta trecând printr-un grup de case, iar din cealaltă categorie – cuvântulbanque (în franceza standard „bancă”), care înseamnă „tejghea” în partea de centru-est și de sud-est a Franței. Trăsăturile regionale sunt de patru feluri: - arhaism provenind din franceza deja generală, care poate fi un cuvânt dispărut complet din limba standard sau care se folosește în varietatea teritorială cu un sens dispărut din standard, o trăsăturăfonetică saugramaticală dispărută din standard;
- un element provenind dintr-unidiom deja dispărut în regiunea respectivă;
- un cuvântîmprumutat sau alt fenomen de limbă împrumutat, inclusiv uncalc;
- o inovație apărută local, care nu există în standard: o schimbare fonetică sau gramaticală, uncuvânt format, o inovațiefrazeologică,semantică saupragmatică.
Un cuvânt regional poate fi folosit simplu casinonim al unui cuvânt standard, paralel cu acesta, de exemplu corespunzătoarele cuvântului „afină”:airelle în sudul Franței (ex.ramasser des airelles „a culege afine”) și cuvântul standardmyrtille provenind din nordul Franței (ex.acheter une tarte aux myrtilles „a cumpăra o tartă cu afine”). Însă un cuvânt regional poate fi folosit și atunci când este considerat mai potrivit față de unul standard: - când un cuvânt standard este simțit ca prea abstract, de exempluéchelle care înseamnă „scară” de orice fel. De aceea, în zona Lyonului, pentru scară folosită la culesul cireșelor, care are o formă specifică, se folosește cuvântul specificécharasson;
- când trebuie denumită o realitate specifică, exemplu cuvântultraboule menționat mai sus;
- când un cuvânt regional este simțit ca fiind mai expresiv decât echivalentul său comun, pentru că se bazează pe ometaforă, de exemplunez de chat (literal „nas de pisică”), folosit în vestul Franței, întreLoara șiGironde, în loc decoulemelle „pălăria șarpelui”.
În diverse teritorii ale limbii franceze sunt și elemente, în principal cuvinte, care sunt specifice pentru anumitestate. Astfel sunt denumirile unor instituții. De exemplu, „liceului” dinRomânia îi corespundlycée în Franța,athénée înBelgia,gymnase înElveția șicégep înQuébec.
|
.jpg)
