| Consiliul de Coroană din 17-19 februarie 1918 a fost unConsiliu de Coroană care s-a desfășurat în trei reuniuni succesive, în perioada 17 februarie/2 martie-19 februarie/4 martie1918 laIași și a avut ca scop stabilirea conduitei politice față deultimatumul transmis dePuterile Centrale, de a încheia imediat untratat de pace. Miza implicată de decizia Consiliului de Coroană era una de o importanță crucială pentruRomânia. În conformitate cu prevederile art. V dintratatului de alianță cu Antanta, România se obligase să nu„semneze păci separate sau pacea generală decât împreună și simultan” cu ceilalți aliați. Sub această condiție, prin același tratat,Antanta recunoștea drepturile României asupra teritoriilor dinImperiul Austro-Ungar revendicate. Dupăarmistițiul de la Focșani și în condițiile cedării generalizate a frontului rus, România a informat aliații vestici că rămânând singură peFrontul de Răsărit ar putea fi forțată să încheie o pace separată, lucru refuzat categoric de aceștia, în special deFranța, care cerea continuarea rezistenței chiar în afara teritoriului național. În aceste condiții, cedarea la ultimatumulPuterilor Centrale și încheierea unei păci separate ar fi însemnat pentru România pierderea oricărui drept de a participa la negocierea păcii postbelice, făcând zadarnice toate sacrificiile făcute în cei doi ani de război. Lucrările Consiliului de Coroană s-au desfășurat în trei reuniuni, lareședința regală dinIași, în dezbateri confruntându-se două mari curente de opinie. Primul a fost susținut de rege și de marea majoritate a decidenților politici, care doreau acceptarea condițiilor de pace în vederea salvgardării existenței statului român și a armatei, dar prin abordarea unei tactici de tergiversare care să permită câștigarea de timp, în eventualitatea unei victorii decisive a Aliaților. Cea de-a doua tabără, a fost constituită din adepții rezistenței până la capăt, al cărei exponent principal a fostregina Maria. După dezbateri aprinse, consiliul a căzut de acord asupra primei abordări, mandatând guvernul să înceapă negocierile cu Puterile Centrale. Acest fapt a provocat o reacție violentă aFranței, care a rămas pe aceeași poziție intransigentă, de a nu mai recunoaște statutul de aliat al României, în cazul încheierii păcii separate. Meritul principal în prezervarea drepturilor României a revenit regeluiFerdinand, care, susținut constant de regina Maria, a refuzat săratifice acest tratat până la sfârșitul războiului, în ciuda presiunilor puternice, interne și externe. Neratificarea de către rege a făcut ca tratatul și efectele sale să fie lovite de nulitate. |
 - …turla bisericii dinPrachatice(foto),Cehia, a fost declarată în 2005arie naturală protejată cu suprafața de 90 m² datorită coloniei delilieci prezentă acolo?
- … la alegerile municipale dinSão Paulo din 1959, candidatura luiCacareco, o femelă derinocer negru, a obținut mai multe voturi decât oricare dintre partidele politice participante?
- ...dramaturgulgrecEschil a murit, potrivit legendei, lovit în cap de oțestoasă aruncată de la înălțime de unvultur?
- ...vârful muntos cel mai îndepărtat de centrul Pământului nu esteEverest, ci vulcanulChimborazo dinEcuador?
- ...veșmântul purtat deMaica Tereza este protejat de omarcă înregistrată pentru a evita exploatarea sa comercială?
- ... în septembrie1939, regeleGeorge al VI-lea al Regatului Unit se afla în război cuGermania Nazistă ca suveran al Marii Britanii, dar era neutru ca suveran al Irlandei de Nord?
- ...Farul Amédée dinNoua Caledonie a fost aprins pentru prima dată la 15 noiembrie 1865, de ziua de nume aîmpărătesei Eugénie, soția luiNapoleon al III-lea?
|
.jpg)
