Tensiunea superficială este proprietatea generală alichidelor de a lua o formă geometrică de arie minimă în lipsa forțelor externe, datorată acțiunii forțelor de coeziune dintre moleculele lichidului. Această proprietate face ca porțiunea de suprafață a lichidului să fie atrasă de altă suprafață, cum ar fi cea a unei alte suprafețe de lichid, ca în cazul fuzionării picăturilor deapă sau a formării de sfere din picăturile de mercur. Aplicândfizica newtoniană forțelor ce apar din cauza tensiunii superficiale se obțin predicții precise pentru numeroase comportamente ale lichidelor, comportamente atât de comune încât sunt în general luate ca atare. Aplicândtermodinamica acelorași forțe, rezultă predicții pentru alte comportamente mai subtile ale lichidelor. Mărimea fizică ce caracterizează tensiunea superficială estecoeficientul de tensiune superficială, notată de regulă cu litera greceascăσ (sigma), uneori cuγ (gamma), care este o mărime fizică intensivă, caracteristică fiecărei substanțe omogene în condiții fizice date (constantă de material) Coeficientul de tensiune superficială aredimensiune deforță pe unitatea delungime, sau deenergie pe unitatea dearie. Cele două sunt echivalente — dar când se face referire la energie pe unitatea de arie, se preferă termenul de energie superficială — termen mai general, în sensul că se aplică șisolidelor, nu doar lichidelor. | 
.jpg)
