Mara este unroman social scris deIoan Slavici și publicat pentru prima oară sub formă defoileton în perioada ianuarie–decembrie 1894 în revistabucureșteanăVatra și în volum în 1906 de către Editura Institutului de Arte Grafice „Luceafărul” dinBudapesta. Autorul a devenit cunoscut înliteratura română mai ales ca nuvelist, iarMara este romanul său de debut publicat după aproape 20 de ani de carieră literară. În acest roman autorul adâncește problematica socială pe care o tratase anterior în nuvelele sale. Romanul prezintă eforturile precupeței văduve Mara de a asigura o existență îndestulată copiilor ei, Persida și Trică, și trecerea acestora de la copilărie la maturitate. Fire activă și întreprinzătoare, Mara se îmbogățește tot mai mult, în timp ce copiii ei se confruntă cu conflicte puternice: Persida se îndrăgostește de Națl Hubăr, fiul unui măcelar neamț, și se căsătorește în taină cu el în ciudaprejudecăților etnice și religioase ale societății timpului, iar Trică se înrolează voluntar în armata imperială austriacă, refuzând să fie răscumpărat de la oaste demeșterul cojocar pentru care lucra. Acțiunea se desfășoară în perioadaabsolutismului austriac de dupăRevoluția de la 1848, mai precis în perioada 1850–1860, în câteva localități românești de pe valeaMureșului (aflate în acea perioadă pe teritoriulImperiului Austriac), depășind rar limitele acestei zone geografice. Scriitorul realizează aici o vastă frescă socială a unui târg românesc din împrejurimileAradului de la mijloculsecolului al XIX-lea, creândportrete vii și scoțând în evidență realități șimoravuri specifice societății ardelene ale acelei epoci. Deși apariția romanului a trecut aproape neobservată, el a fost elogiat de istoriculNicolae Iorga în 1906, după publicarea sa în volum, apoi redescoperit în 1937 de criticulGeorge Călinescu, ajungând să dobândească în timp o glorie care amenință să umbrească nuvelistica lui Slavici. În opinia majorității criticilor literari romanulMara reprezintă o treaptă intermediară în evoluția romanului românesc întreCiocoii vechi și noi (1862) deNicolae Filimon șiIon (1920) deLiviu Rebreanu, fiind o operă de referință aliteraturii române. Romanul a fost ecranizat în filmulDincolo de pod, regizat deMircea Veroiu după un scenariu propriu, având-o peLeopoldina Bălănuță în rolul principal. Premiera oficială a filmului a avut loc în februarie 1976. |
 - …turla bisericii dinPrachatice(foto),Cehia, a fost declarată în 2005arie naturală protejată cu suprafața de 90 m² datorită coloniei delilieci prezentă acolo?
- … la alegerile municipale dinSão Paulo din 1959, candidatura luiCacareco, o femelă derinocer negru, a obținut mai multe voturi decât oricare dintre partidele politice participante?
- ...dramaturgulgrecEschil a murit, potrivit legendei, lovit în cap de oțestoasă aruncată de la înălțime de unvultur?
- ...vârful muntos cel mai îndepărtat de centrul Pământului nu esteEverest, ci vulcanulChimborazo dinEcuador?
- ...veșmântul purtat deMaica Tereza este protejat de omarcă înregistrată pentru a evita exploatarea sa comercială?
- ... în septembrie1939, regeleGeorge al VI-lea al Regatului Unit se afla în război cuGermania Nazistă ca suveran al Marii Britanii, dar era neutru ca suveran al Irlandei de Nord?
- ...Farul Amédée dinNoua Caledonie a fost aprins pentru prima dată la 15 noiembrie 1865, de ziua de nume aîmpărătesei Eugénie, soția luiNapoleon al III-lea?
|