| Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918 a reprezentat o convenție militară dearmistițiu semnată între țările aliate câștigătoare înPrimul Război Mondial – reprezentate degeneralulLouis Franchet d'Esperey șiguvernul ungar alconteluiMihály Károlyi, instaurat dupăRevoluția Crizantemelor. Aceasta a individualizat pentruUngaria – în calitate de stat succesor alAustro-Ungariei, condițiile de armistițiu stabilite prinArmistițiul de la Villa Giusti din data de3 noiembrie 1918. Semnarea unui acord militar cu partea franceză a devenit o prioritate pentru Ungaria în momentul în care trupele Aliaților s-au aflat la granițele sale. După ce o serie de condiții prealabile care au vizat neutralizarea forțelor militare maghiare au fost acceptate de Ungaria, o delegație condusă deprimul ministru Károlyi s-a deplasat laBelgrad pentru discuții, acestea fiind începute la data de7 noiembrie. În tot acest timp, unitățile militare ale Aliaților dinBalcani împreună cu armatele statelor succesoare ale Austro-Ungariei, și-au continuat ofensiva și au trecut granița ungară. După intrarea sârbilor înBanat șiVoivodina însă, avansul cehilor înSlovacia precum și instituire uneiblocade de către aceștia împreună cu polonezii în ceea ce privește resursele decărbune german necesare Ungariei, a determinat sfârșitul politicii pacifiste maghiare. Guvernul maghiar, urmărind cu predilecție menținerea pe cât posibil a integrității teritoriale a propriului stat, a încercat să joace cartea de reprezentare a unei țări neutre, ruptă de trecutul Dublei Monarhii și care a adoptatprincipiile wilsoniene. Dorind să dea viitoarei înțelegeri caracter politic, delegația s-a recomandat ca reprezentând poporul ungar, a solicitat sistarea blocadei asupra livrărilor de cărbune german și a cerut ca eventualele trupe de ocupație să nu fie sârbe, cehe sau române. De asemenea, a solicitat sprijin pentru noul guvern și recunoașterea diplomatică a noului stat, acceptând dreptulConferinței de Pace de a decide în privința formării statului ceh și iugoslav, precum și în chestiunea naționalităților. De cealaltă parte, prin intermediul comandantului șef al armatelor aliate dinOrient, Consiliul Suprem Aliat a avut în minte în mod primordial posibilitatea de a atacaImperiul German de peteritoriul austriac. Francezii au dorit să dea înțelegerii un caracter exclusiv militar, să preia controlului asupra căilor fluviale și asupra celor ferate, precum și să protejeze aliatul sârb, acceptând că delegația reprezintă exclusiv poporul maghiar, nu și pe celelalte naționalități din Ungaria. Tratamentul asigurat Ungariei a fost acela al unei țari învinse, care fiind de aceeași parte cu Germania urma să împartă egal responsabilitatea și consecințele războiului.Delegației venită să negocieze i s-au înmânat 18 condiții de armistițiu, considerate de către reprezentanții maghiari extrem de grele. Aceste condiții au fost modificate într-o oarecare măsură dar nu în mod fundamental, iar în seara zilei de13 noiembrie 1918 convenția militară a fost semnată de ambele părți. O linie de demarcație militară între trupele aliate și cele maghiare a fost stabilită în interiorul teritoriului ungar, trupele Budapestei trebuind să se retragă la nord de aceasta. Guvernul ungar s-a bazat pe ideea că linia de demarcație va rămâne în vigoare până la negocierea unui tratat de pace și căBudapesta a rămas în continuare autoritatea legală destinată pentru toate părțile țării, inclusiv a celor aflate la sud de linia de demarcație. Aliații urmau să nu se amestece în administrarea internă a statului ungar. A fost creată o comisie de supraveghere sub forma uneiMisiuni Aliate la Budapesta, cu a cărei conducere a fost însărcinatlocotenent-colonelul Fernand Vix. Așa cum a fost întocmită, această convenție a reprezentat factorul determinant care a scos în evidență stările conflictuale dintre statele succesoare și Ungaria, precum și dintreRegatul României șiRegatul Serbiei. - Linia de demarcație stabilită satisfăcea complet revendicările naționale sârbe, în timp ce teritorile românești revendicate de Regatul Românieierau tăiate în două după o linie similară care nu respecta interesele românești și nici drepturilerecunoscute de către Aliați românilor în anul 1916.
- Exercitarea autorității organelor naționale românești și cehoslovace a fost mult îngreunată, datorită faptului că administrația din teritoriul evacuat urma să rămână sub controlul guvernului budapestan.
- Pentru a-și păstra o mobilitate crescută în ceea ce privește capacitatea de intervenție militară în Banat, sârbii au folosit Convenția ca alibi și ca procedeu de legitimare.
- Textul negociat nu a inclus referiri la situațiateritriilor slovace.
Pe fondul slăbiciunii militare a Ungariei, statele din jurul acesteia au ignorat semnarea convenției și au făcut demersuri diplomatice, politice și militare pentru a-și extinde controlul asupra tuturor teritoriilor pe care și le-au dorit incluse. Aceasta s-a făcut chiar dacă a implicat trecerea manu militari a liniei de demarcație și au atras neplăcerea puteriloroccidentale în fața politicii faptului împlinit. Acordul militar de la Belgrad a căpătat astfel un statut de provizorat, statut căruia i s-a raliat în cele din urmă și Conferința de Pace. - În nord prin Anexa Beneš-Foch zona slovacă a fost inclusă teritoriului ocupat de trupele aliate. Modificare a fost acceptată de către guvernul maghiar în urma stabilirii unei linii de demarcație în acest areal de către Consiliul Interaliat de laVersailles, la data de22 decembrie 1918.
- La26 februarie 1919, Conferința de la Versailles a trasat o nouă linie de demarcație ungară-română aflată mai la vest, comunicarea acesteia luând forma a ceea ce a fost cunoscut ulterior drept Memorandumul Vix. Decizia însă nu a fost aceptată de către oficialii maghiari.
Incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul pe teren al trupelor române au determinat guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată, iar cabineul Károlyi a demisionat în martie1919, fiind proclamatăRepublica Sovietică Ungară. Politica Aliaților față de statul maghiar și relativizarea convenției alături de dezmembrările teritoriale ale Ungariei s-au asociat pe planul intern al acesteia unui haos economic, care a condus în timp la schimbarea alianțelor politice ale statului ungar și la comunism. Noul regim a căutat să colaboreze militar cuRusia bolșevică printr-o alianță ofensivă și defensivă și s-a considerat în stare de război cu Cehoslovacia și România. |
.jpg)
