Movatterモバイル変換


[0]ホーム

URL:


Vai al contenuto
VichipedieLa enciclopedie libare
Ricercje

Ciceron

De Vichipedie, la enciclopedie libare dute in marilenghe.
Marc Tuli Ciceron

Marc Tuli Ciceron (Arpin, 3 Zenâr106 p.d.C. -Formie, 7 Dicembar43 p.d.C.), parlatinMarcus Tullius Cicero, al fo unoratôr,scritôr,politic efilosofantîc roman.

Al fo un daioratôrs escritôrs plui impuartancj deStorie.

Biografie

[cambie |modifiche il codiç]

Nassût aArpin (cumò te regjonlaziâl deCiociarìe) tal106 p.d.C., al studià, cuntune piçule interuzion par bataiâ teVuere sociâl, aRome; al ve une preparazion injurispridence,filosofie eoratorie. Par luiRome e jere lamari des altriscitâts derepubliche e dalmos maiorum, che iRomans a vevin desmenteât e cheGai Mari al veve di restaurâ, ma chest al fo sconfit diSile. Al scomençà la cariere dioratôr tal81, rivant a difindi Quinzi deacuse dal innomenâtQuinti Ortensi Ortal, che daspò al sarès stât so amì. Salt aversari dalditatôrSile, l'an seguitîf al rivà a difindi ancje un omp acusât di protets di lui di vê sassinât ilpari, ancjemò cuintriOrtal, e al le inGrecie, scoltantoratôrs e incuintrant l'epicureisim, che nol preseà mai, par vie dal so tacament ai valôrs de tradizion e alimpegn politic, scjampât daiepicureans. Tornât aRome tal77, al maridà Terenzie, daspòmari di doi sos fìs. Tal75 al vignìcuestôr inSicilie, amât dal popul pe dreture e impegn; daspò al jentrà talSenât e al tornà aRome.

Ciceron, in pîs, al fevele cuintriCatiline, che al sta sintût di bessôl a drete

I agns d'aur te politiche

[cambie |modifiche il codiç]

L'an70 al fo unevore impuartant par Ciceron, parcè che in chê volte al ve di viodi di une descausis plui impuartantis de sô cariere, che e je chê che e marche il principi de sô maturitât retoriche: iSicilians, che a ricuardavin il so bon lavôr dongje di lôr, i afidà la acuse cuintriGai Licini Ver,propretôr unevore disonest. Cuantuncje lis circostancis a fossin propiziis a chest, Ciceron al pronunzià une introduzion decause tant buine cheVer al scjampà in esili prin des orazions seguitivis. Tal69 al foedîl e tal66pretôr, difindint lalex Manilia, che e segnave aPompeu lavuere cuintri ilPont a jevât. Intratant al passave simpri plui ae bande dalSenât che no di chê dal popul; salacor i voltamencj de sô bande politiche a vignerin pe sô fedeltât ai principis morâi fondamentâi e pe sô antipatie pe violence e pes injustiziis plui gravis. Tal63, pronunziade la orazionIn toga candida cuintri i rivâi, cheLuci Sergji Catiline al jere un di lôr, al foconsul; daspò, scuvierte laconzure di Catiline e otignûts par chest podês speciâi, al acusà i complotancj e al gjavà fûr che ilSenât al disponès la lor muart; il cjâf dal riviel al murì tal62, cuant che i sos soldâts a forin sdramassâts dal altriconsul.

Ciceron al torne dalesili; aRome i dan acet ducj stracontents

Dal trimvirât ae muart di Cesar

[cambie |modifiche il codiç]

Daspò vê refudât par scrupui di legalitât di cjapâ part di un acuardi privât cunCesar,Pompeu eCras, che po dopo lôr a faserin cul non diprin triumvirât, al là, tal58, in esili, vint pôre di une gnove leç cuintri ducj chei che a vevin condanât a muart cualchidun cence concedi il dirit di apel al popul, come lui al veve fat cui conzurâts di Catiline (e jere stade scrite a pueste par lui), ma talan seguitîf pal interessament diPompeu, che al jere simpri plui vicin al partît daisenatôrs, al podè tornâ indaûr, acetât dal popul ligriôs e tacant a svindicâsi cunClodi, chel che al veve fat laleç cuintri di lui. Tant e tant, il triumvirât al fo confermât dai trê aleâts e il partît conservadôr al fo intune posizion simpri plui margjinâl: Ciceron al si fasè dongje ae politiche dal triumvirât. Tal 51 al foproconsul inCilicie. Scomençât il scontri diJuli Cesar ePompeu, al provà a ripatumâ i aversaris e, no rivant, al si scuadronà cun chest ultin, che al sperave che al varès difindût latradizionrepublicane, ma al fo sbaraiât.Cesar lu reintegrà in dutis lis sôs carighis, ma lui nol le aRome, restant inPulie pe pôre dai svindics dai sostignidôrs di lui (la lontanance e causionà ildivorzi di sôfemine). TornâtCesar teItalie, chest al saludà Ciceron cun deference e amistât: lui al decidè di tornâ aRome, scomençant a vivi sedi chi sedi te sôvile aTuscul, dulà che al aprofondì la sô spiritualitât. In chescj agns al comendà ilditatôr pal so boncûr, no vint ancjemò contrarietât par lui. La muart di Tuliole, une fie che al amave un grum, lu colpì un grum, tant che si avodà aefilosofie.

Daspò il cesaricidi

[cambie |modifiche il codiç]

Daspò ilcesaricidi, al cirì di justâ lis partis par restaurâ un regjim di gnûf legâl, maMarc Antoni al rivà a cjapâ il podê. Tal scuintri di lui eOtavian Ciceron, sustignint chest, al pronunzià in momencj diferencj cuintri Antoni lisPhilippicae (Filipichis). Tal43Marc Antoni,Otavian eLepit a si acuardarin culsecont triumvirât, scrivint listis di proscrizion, dulà che Ciceron al jere il prin non: biel che al cirive di scjampâ vie, al fo sasinât di sicaris di Antoni aFormie.

Lis oparis literaris

[cambie |modifiche il codiç]
Opera omnia, 1566

Ciceron al scrivè un grum di oparis; chi a son nome lis plui impuartantis.

Laoratorie di Ciceron e je mobile, simpri in câs di stramudâ stîl e tecnichis dopradis secont situazion; l'obietîf al jere simpri l'efiet tal auditori. O vìn 54 orazions di lui e di altris 54 o vìntitui oframencj.

LaPro Quinctio

[cambie |modifiche il codiç]

LaPro Quinctio e je la prime orazion di Ciceron, pronunziade tal81 par difindi Quinzi deacuse suntune proprietât dal cetant innomenâtOrtensi, che al lavorave par un omp, Nevi. Al vincè.

LaPro Roscio Amerino

[cambie |modifiche il codiç]

Tal80 al ve di difindi chest, acusât diparicidi di acusadôrs che daûr di lôr al jere Crisogon, potentissimlibert diSile, che in chê volte al jereditatôr e che al jere stât nemì diGai Mari, un grum amirât di Ciceron; l'aversari al jere ancjemòQuinti Ortensi Ortal: par vinci al doprà une tecniche simile a chê di lui, cun efiets tonant, ma zontant un studi atent pe costruzion desfrasis. Al vincè.

Tal70 Ciceron al ve unecause unevore impuartante pe sôoratorie e pe sô cariere, afidade a lui daiSicilians, che a tignivin amenz il so bon lavôr teisule: il propretôrGai Licini Ver al veve ben profitât de sô carghe par insiorâsi, impadronantisi di robis di valôr di e dibês. Chest al jere prudelât dalSenât e difindût ancje lui diOrtal: prin si cirì di postponi al an seguitîf la cause, cuant che Ortensi al sarès stâtconsul, daspò i fo concedût untimp unevore piçul par meti sù l'acuse e si soflà sot di unomp, Quint Cecili, che al jere stâtcuestôr propite di Ver inSicilie, parcè che al riclamàs ildirit di viodi lui deacuse, stramudant il judici intune farse. Alore Ciceron, pronunziade laDivinatio in Q. Caecilium, smascarant la menade, al scomençà tant ben che za daspò la prime orazion (Actio prima), che al jere nome une presentazion des imputazions,Ver, capide la bravece dal acusadôr e la finece des sôs tecnichis, al decidè di lâ in esili; al rivà a dâ une visibilitât tant grande aecause che e vignì un câs politic e che lui al fo ben notât diPompeu. Daspò al scrivè dut chel che nol veve podût dî pe fin premadure de cause, laActio secunda, componude di cinc orazions: laDe praetura urbana, sui malfats diVer prin de carighe inSicilie, laDe praetura Siciliensi, sul so guvier te l'isule, laDe frumento, sul fat plui seri, laDe signis, su la apropriazion di oparis d'art, e laDe suppliciis, de sô cagnetât e incapacitât tevuere cuintri ipiratis.

LaIn Verrem, la prime de maturitât oratorie di Ciceron, e je dirompent e la sô individualitât stilistiche e risalte un grum: la energjie e la fuarce daloratôr a derivavin de sô capacitât di meti sù un discors tal miôr mût cence lâ daûr di un stîl predefinît. Dalasianisim, la corint che e jere in floris in chê volte, al cjapà la assence di arcaisims, l'elocui dutil, gnervin e ric e il diamantâ i particolârs e lis argomentazions.

LaIn Catilinam

[cambie |modifiche il codiç]

Tal63 Ciceron,consul, otignûts podês speciâi pal suspiet cheCatiline al plantàs une conzure, lu acusà talSenât cu laPrime catilinarie; la sô scjampade teEtrurie, dulà che a jerin i sos sostignidôrs, e confermà lis acusis: alore Ciceron, fat part il popul de fuìde, al pronunzià laCuarte catilinarie par otignî la muart dai sostignidôrs de conzure; muarts chescj, chê diCatiline e rivà talan seguitîf, cuant che l'altriconsul, Antoni, al sdramassà lis sôs trupis. La orazion al à un ritmi indurant e un grum di artificis lessicâi; e je plui pacheose, ironiche e solene che no dramatiche.

LisPhilippicae

[cambie |modifiche il codiç]

A son cutuardis orazions che a ricuardin il fervôr di chês dal so periodi miôr, pronunziadis in momencj diferencj cuintriMarc Antoni altimp dal scuintri di lui eOtavian, sostignût dalSenât e da Ciceron; iltitul al clame dongje laopare diDemosten.

IlDe oratore ad Quintum fratrem

[cambie |modifiche il codiç]
La prime pagjine di unmanuscrit dalDe oratore

Scrit tal pal fradi Quinti, al è un dialic su laoratorie finît tal55 e ambientât tal91; i interlocutôrs a son soredut Marc Antoni e Luci Licini Cras, ma ancje Pauli Sulpici Rûf e Gai Aureli Cote, zovins oratôrs, Quinti Muzi Sievole l'augur, Quint Lutazi Catul, consul e cjâf di un innomenât curcul leterari, e Gai Juli Cesar Strabon. I personaçs a fevelin cun finece egravitas; Antoni al rapresente la tradizion diCaton il censôr e salacor ancje un pôc l'aticisim, Cras al rapresente lis ideis dal istès Ciceron. L'autôr al aferme che la oratorie e je il pont plui alt de culture e la espression plui alte di une ment sorestante a ancje il prodot de cualitâts di nature che no dal studi.

IlDe republica

[cambie |modifiche il codiç]

Di chest dialic, finît tal51, e jere cognossude nome une sezion, ilSomnium Scipionis (Il sium di Sipion), fin a tant che ilgardenâlAgnul Mai tal1822, comedât par chest diJacum Leopardi intunecjançon, al gjavà fûr une grant part de opare. Al si ispire aeRepubliche diPlaton, ma al à une influence dalstoicisim e al critiche lautopie di cheste, vint miôr, comePolibi, il sisteme derepubliche romane, parcè che cheste e jere une sintesi dai trê implancj tradizionâi, lamonarchie, laaristocrazie e lademocrazie. Al è ancje la concezion di unprinceps, come al sarès stât plui tartAugust. TalSomnium ScipionisSipion Emilian al conte un sosium, esponint cussì la teorie de imortalitât deanime (nol è un câs che la culturecristiane e veve conservât dome cheste sezion).

Il dialic, scrit tal46, al è tra Ciceron,Marc Juni Brut eTît Pomponi Atic e al è une storie deoratorieromane, individuant inQuinti Ortensi Ortal e tal istès Ciceron i miôrs e plui grancj oratôrs.

IlDe officiis

[cambie |modifiche il codiç]

Cheste sezion no e je ancjemò su Vichipedie

LisTusculanae disputationes

[cambie |modifiche il codiç]

Cheste sezion no e je ancjemò su Vichipedie

Al scrivè un grum di letaris, come chês al grant amìTît Pomponi Atic, scuviertis diPetrarca tal1345. Tal epistolari e si cjate la bande plui umane, cun temis e nimiciziis, di Ciceron, che al dopre il solengaç cuotidian diomp studiât, cun cetancj grecisims, câs diviers des altris oparis.

Al scrivè ipoemutsAlcyones,Uxorius,Nilus,Limon ePontius Glaucus, ipoemsMarius,De suo consulatu eAd Caesarem de expeditione Britannica, laelegjieTalemastis eepigrams.

IlDe suo consulatu, scrit tal60, al è unpoem dal so consolât, chel dal62, scrit par vie dal so difiet plui grant, la vanitât; come des altris oparis dipoesie, nol reste scuasit nie, ma i antîcs a cjaparin cualchiviers dalpoem come esempli di cacofonie (un al èO fortunatam natam me consule Romam,O Rome fortunade, nade cuant che o jeri consul).

Bibliografie

[cambie |modifiche il codiç]
  • Ettore Paratore,Storia della letteratura latina, Sansoni, Bologne, 1957
  • Salvatore Rizzo,I tempi di Cicerone ePremessa al testo, in Marc Tuli Ciceron,Le Catilinarie, BUR, Trebaseleghe, 2013
Cjapât fûr dihttps://fur.wikipedia.org/w/index.php?title=Ciceron&oldid=166540
Categoriis:

[8]ページ先頭

©2009-2025 Movatter.jp