Acest articol se referă la statul bisericesc. Pentru alte sensuri, vedețiVatican (dezambiguizare).
Vatican
Città del Vaticano (italiană) Civitas Vaticana (latină) Vatican (franceză) Status Civitatis Vaticanæ (latină) Stato della Città del Vaticano (italiană)
Vatican, oficialStatul Cetății Vaticanului, (înitalianăStato della Città del Vaticano, înlatinăStatus Civitatis Vaticanae; ) este un mic statsuveran al cărui teritoriu constă dintr-oenclavă în orașulRoma,Italia. Întreaga țară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei,Papa, și astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcțiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere alsuprafeței și alnumărului de locuitori. Este reședința teritorială aSfântului Scaun, entitatea instituțională reprezentată de către Papă, episcopul Romei și prin urmare principala reședință ecleziastică aBisericii Catolice.
Numele „Vatican” este derivat probabil de la așezarea etruscă Vatica sau Vaticum, situată în zona pe care romanii antici o numeau „Ager Vaticanus” (teritoriul Vaticanului)[3].
Numele locului este antic predatândcreștinismul. Denumirea provine din limba latinăMons Vaticanus („Colina Vatican"). Este parte aMons Vaticanus și a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construităBazilica Sfântul Petru. Aici se mai află și rezidența papilor numităPalatul Apostolic cuCapela Sixtină și muzeele Vaticanului, dar și cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomerația urbană a Romei până la sfârșitul secolului trecut fiind separată de oraș defluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara orașului și nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile orașului. În anul1929 când au fost pregătite documenteleTratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părți ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părți un zid modern a fost construit. Teritoriul includePiața Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei și astfel o mare parte a graniței imaginare cu Italia urmărește extremitatea pieței și se unește cu Piazza Pio XII și Via Paolo VI. Deși nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăți ale Sfântului Scaun au un statutextrateritorial, asemănător celui al ambasadelor. Acestea includ: rezidența papală de vară de laCastel Gandolfo de pe dealurile din apropiere,Bazilica Laterană, bazilicileSanta Maria Maggiore șiSf. Paul în afara zidurilor, precum și o serie de clădiri de la Castelgandolfo (lista proprietăților). Acestea sunt patrulate de agenți de poliție ai Vaticanului și nu de poliția italiană. În piața Sfântul Petru, ordinea este asigurată de ambele servicii de poliție.
Șeful statului estepapa, care conduce statul Vatican și ocupăSfântul Scaun. Papa, ca suveran al celor două entități, esteales pe viață înconclav decardinalii care nu au împlinit vârsta 80 de ani în ziua în care a survenit sedisvacanța. Papa este ajutat la conducerea celor două entități politice deCardinalul Secretar de Stat și de guvernatorul Cetății Vaticanului.
Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată întotdeauna un loc sacru sau cel puțin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosiriicreștinismului. În326 prima biserică, bazilica luiConstantin, a fost construită peste mormântulSfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obișnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie populată, dar în special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.
Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate și prin intermediulStatelor Papale, au condus o mare parte din peninsulaitalică pentru mai mult de o mie de ani până la mijloculsecolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate denou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuința papilor, ciPalatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada1309-1377 a fost laAvignon, înFranța.
În 1870 întinderea Statului Papal a rămas într-o situație incertă, după rezistența armată a forțelor papale sub comanda generaluluiHermann Kanzler șiAnexarea Romei de către Regatul Italiei. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929„prizonieri în Vatican”, într-o situație asemănătoare celei aultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menținut recunoașterea internațională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană și, în practică, Italia nu a încercat să intervină. Situația a fost rezolvată în11 februarie1929, sub premierulMussolini, prin cele trei tratate de la Lateran, care au stabilit statul independent Vatican și au oferitBisericii Romei un statut special în Italia. Catedrala propriu zisă a episcopului Romei esteBazilica Sfântul Ioan din Lateran. Aceasta are statut extrateritorial al Vaticanului.
În 1984 unconcordat nou între Sfântul Scaun și Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziția catolicismului ca religie de stat în Italia.
„Pasajul Borgo" (înitalianăPassetto di Borgo) este un coridor îngust, aflat deasupra unui zid înalt de piatră lung de circa 800 m, care face legătura între Vatican și fortificatia învecinatăCastelul Sant'Angelo. Numele vine de la cartierul Borgo, traversat de zid. Comandat în anul 1277 depapa Nicolae al III-lea, zidul cu coridorul secret s-a dovedit o cale eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat. În anul 1494papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia luiCarol al VIII-lea al Franței. Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în 1527, în timpul „Asediului Romei" (înitalianăSacco di Roma) de trupele dezlănțuite de mercenari aleSfântului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratuluiCarol Quintul. Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor luiNapoleon Bonaparte. În prezent Pasajul Borgo este deschis ocazional spre vizitare turiștilor. Cheile coridorului se găsesc laGarda Elvețiană.
În timpul sedisvacanțeiCardinalul Camerlengo, fostul Secretar de Stat și fostul președinte al comisiei pontificale formează o comisie care duc la împlinire câteva funcții ale șefului statului; în timp ce o altă comisie formată din Camerlengo și trei cardinali (unul ales prin vot la fiecare trei zile din fiecare ordin al cardinalilor), îndeplinesc alte funcții ale șefului statului. Toate deciziile luate de aceste comisii trebuie aprobate deColegiul Cardinalilor.
Intrarea principală în Vatican de pe acoperișul Bazilicii "Sfântul Petru", înconjurată de Roma.
Guvernatorul Vaticanului, cunoscut câteodată drept președintele, are îndatoriri similare cu cele ale unuiprimar, inclusiv securitate locală, dar făcând excepție relațiile internaționale. Vaticanul deține corpuri moderne de securitate, faimoasa „Gardă Elvețiană", o forță militară pe bază de voluntariat provenită numai din bărbațielvețieni, obligatoriu de credință creștin-catolică. Garda nu este chiar o armată, ci mai mult o forță de poliție și gardă de corp pentru papa.
Puterea legislativă este investită înComisia pontificală pentru statul Vatican, condusă de un președinte. Membri sunt cardinali, numiți de papa pentru un mandat de cinci ani.
Funcțiile juridice sunt conduse de trei tribunale —Signatura apostolică,Rota romană șiPenitențieria apostolică, care sunt de asemenea arma juridică a Sfântului Scaun (a se vedea mai jos). Sistemul legal este bazat pe canon sau dreptul ecleziastic; dacădreptul canonic nu este aplicabil, legile speciale ale teritoriului se aplică, de obicei modelate după prevederile italiene.
Vaticanul are propriul oficiu poștal, supermarket, bancă (bancomatele sunt singurele din lume care folosesclimba latină), stație feroviară, centrală generatoare de energie electrică și casă de editură. Vaticanul emitemonedele euro vaticane, cu putere de circulație în întreagazonă euro. Domeniul de internet al Vaticanului este.va.
Radio Vatican, postul oficial de radio, este unul din cele mai influente dinEuropa.L'Osservatore Romano este ziarul semi-oficial. Este publicat de laici și conține informații oficiale.
Administrația Sfântului Scaun este separată. Papa îl guvernează prin intermediulCuriei Romane. Aceasta este formată dinSecretariatul de Stat, șaisprezecedicasterii, trei tribunale, mai multe consilii pontificale și un complex de birouri care administrează afacerile bisericii la cel mai înalt nivel. Secretariatul de stat coordonează Curia prin Cardinalul Secretar de Stat.
Prefectura pentru afacerile economice coordonează finanțele departamentelor Sfântului Scaun și supraveghează administrarea patrimoniului acestuia, un fond de investiții datând de laTratatul de la Lateran. Un comitet format din cincisprezececardinali, condus de Secretarul de Stat are autoritate finală de supraveghere asupra tutoror problemelor financiare ale Sfântului Scaun, inclusiv pe cele aleIstituto per le Opere di Religione (IOR), banca Vaticanului.
Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestulRomei, la câteva sute de metri spre vest defluviul Tibru, pe malul drept al acestuia.Frontierele (3.2 km în total, toți cuItalia urmăresc zidurile orașului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile externe. Situația este mult mai complexă la faimoasa piață Sfântul Petru în fața bazilicii Sfântul Petru, unde frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele luiBernini. Este cel mai mic stat suveran din lume cu 0.44 km².
Clima este aproape identică cu cea a Romei:temperată,climă mediteraneană cu ierni blânde și ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai și veri calde și secetoase din mai până în august. Sunt câteva trăsături locale, în principalceața șiroua cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf. Petru, altitudinea, fântânile și mărimea întinsă a pieței pavate.
Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri și producția unor mozaicuri și uniforme pentru angajați; activități bancare și financiare internaționale. Această economie non-comercială unică este sprijinită financiar de donatori (cunoscuți caObolul Sfântului Petru), catolici din întreaga lume, din vânzarea timbrelor poștale și a suvenirurilor, taxe de intrare în muzee și vânzarea publicațiilor. Veniturile și standardele de viață pentru muncitorii laici sunt comparabili cu - sau într-un fel mai bune decât - cei care lucrează în alte părți ale Romei.
Aproape toți cetățenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetățenia este acordată în principalclerului, inclusiv înalților demnitari, preoți, călugărite, precum și faimoaseiGărzi elvețiene, forță militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forței de lucru, dar aceștia rezidează în afara Vaticanului.
Limba oficială estelimba latină,lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzulBisericii Catolice.Italiana și - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversație, publicații și transmisiuni.Germana este limba oficală aGărzii elvețiene.
Există și o cetățenie vaticană separată care împuternicește oficialii să călătorească cu ajutorul pașaportului vatican și le oferă statut diplomatic în țările în care sunt acreditați. La sfârșitul anului 2003, 552 de persoane dețineau cetățenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alți clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elvețiene și 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane dețin dublă cetățenie, păstrându-o și pe cea a propriilor țări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajați la Vatican nu dețin cetățenie vaticană.
Oferind o identitate teritorială pentruSfântul Scaun, statul Vatican este recunoscut ca teritoriu național sub legea internațională, chiar dacă Sfântul Scaun este organismul legal care conduce relațiile internaționale, negociază înțelegerile internaționale, respectiv trimite și primește reprezentanții diplomatici. Datorită teritoriului limitat al statului, ambasadele străine pe lângă Sfântul Scaun se află în partea italiană a Romei; Italia își găzduiește chiar și propria ambasadă pe lângă Sfântul Scaun.
Sfântul Scaun este observator permanent laNațiunile Unite, în iulie 2004 a primit toate drepturile unui statut de membru cu excepția votului. După spusele ArhiepiscopuluiCelestino Migliore, observatorul permanent al Sfântului Scaun, "nu avem drept de vot pentru că aceasta este alegerea noastră." Acesta a mai adăugat că Vaticanul își consideră statutul actual drept "un pas fundamental care nu închide nici o cale pentru viitor. Sfântul Scaun îndeplinește toate cerințele pentru a fi stat membru și dacă în viitor se va dori, această rezoluție nu îl va împiedica să-l ceară ."
Sfântul Scaun menține relații diplomatice formale cu174 de state suverane,Uniunea Europeană șiOrdinul Suveran al Cavalerilor de Malta; 69 din acestea mențin misiuni diplomatice rezidente permanente pe lângă Sfântul Scaun. Restul au misiuni cu acreditare duală în afara Italiei pentru că Sfântul Scaunnu acceptă acreditare duală cu o ambasadă localizată în Italia. Are de asemenea relații de natură specială cuRusia (misiune cu un ambasador) șiOrganizația pentru Eliberarea Palestinei (birou cu un director). Sfântul Scaun menține 179 de misiuni diplomatice permanente în afară (din care 106 sunt acreditate în state suverane). Activitățile diplomatice ale Sfântului Scaun sunt întreținute deSecretariatul de Stat al Sfântului Scaun prin intermediul secției pentru relațiile cu statele.
Sfântul Scaun este activ în organizațiile internaționale. Are relații diplomatice cu Uniunea Europeană (UE) laBruxelles; este observator permanent pe lângă Națiunile Unite (ONU). Statul Vatican este membru sau observator în multe alte organizații internaționale.
În 1971 Sfântul Scaun și-a anunțat decizia de a adera laTratatul de neproliferare a armelor nucleare pentru a-și oferi sprijinul moral principiilor care formează baza tratatului însuși.
Populația permanentă a Vaticanului este predominant masculină, deși două ordine de călugărițe trăiesc în Vatican. O minoritate suntclericii vârstnici; cei care au rămas sunt membri aiordinelor religioase. Mulți muncitori locuiesc în afara zidurilor, inclusivGarda elvețiană și personalul diplomatic.
Bărbații și, în special, femeile trebuie să respecte un cod strict al îmbrăcămintei. Hainele peste genunchi sunt strict interzise.
Cetățenia poate fi primită prin rezidență stabilă și prin deținerea unui post în oraș. Turismul este un factor important al vieții de zi cu zi. Papa conducelitughia săptămânală și alte servicii religioase și apare însărbători religioase, precumPaștile.
Deși are un număr mic de rezidenți, are milioane de vizitatori anual și, astfel, statul are cea mai mare rată de infracționalitate per cap de locuitor din lume și aproape de 20 de ori mai mare decât în Italia. În raportul pentru 2002 al Curții pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat statistic că 87,2% sunt delicte civile și 13,36% infracțiuni. Sute de turiști cad pradă în fiecare an hoților de buzunare și de poșete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinși; astfel, 90% din infracțiuni rămân nerezolvate.
Mussolini a demolat casele medievale și a construit bulevardul "Via della Conciliazione" sprePiața Sfântul Petru
Statul Vatican nu are aeroporturi. Există unheliport și852 m de cale ferată[necesită citare] standard (1.435 mm) care face conexiunea cu rețeaua italiană în stația Roma-Sfântul Petru. Calea ferată este rar folosită.
Orașul deține un sistem independent modern de telefonie și de un oficiu poștal. O înțelepciune romană spune că scrisorile internaționale puse în cutiile vaticane ajung la destinație mai repede decât cele puse la câțiva metri mai încolo în cutiile italiene. Vaticanul (care are propriulcod de țară,.va) are un site oficial,stație radio și canale TV cu emisie prin satelit.
1 Întinde granița convențională dintre Europa și un alt continent.2 Este considerat european din motive culturale, politice și istorice, dar se află geografic în Asia de Vest.3 Insulele oceanice aflate în apropierea Europei sunt de obicei incluse în cadrul continentului, chiar dacă nu se află pe platforma sa continentală.4 Este guvernat deSfântul Scaun, care are suveranitate asupraVaticanului. Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
.svg)
.svg)
