böl
böl
FromOld Norsebǫl(“bale, misfortune”), fromProto-Germanic*balwą.
böl n (genitive singularböls,nominative pluralböl)
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | böl | bölið | böl | bölin |
| accusative | böl | bölið | böl | bölin |
| dative | böli | bölinu | bölum | bölunum |
| genitive | böls | bölsins | böla | bölanna |