FromProto-Germanic*aldrą (whence alsoOld Englishealdor,Old High Germanaltar), fromProto-Indo-European*h₂el-(“to grow”).
aldr m (genitivealdrs,pluralaldrar)
masculine | singular | plural | ||
---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | |
nominative | aldr | aldrinn | aldrar | aldrarnir |
accusative | aldr | aldrinn | aldra | aldrana |
dative | aldri | aldrinum | ǫldrum | ǫldrunum |
genitive | aldrs | aldrsins | aldra | aldranna |