Acest articol sau această secțiune arebibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vedereasusținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Denumirea „Cuba” provine dinlimba taino și, deși semnificația exactă nu este clară, aceasta poate fi tradusă ca „teren fertil” (cubao) sau ca „loc minunat” (coabana). Se spune că numele „Cuba” a fost dat deCristofor Columb, după orașul Cuba din districtul Beja din Portugalia.
Che Guevara,Fidel Castro Ruz,Camilo Cienfuegos,Raúl Castro Ruz și armata lor de rebeli au fost unul dintre grupurile numeroase de gherilă care se opuneau dictatoruluiFulgencio Batista. 'Mișcarea 26 iulie' a lui Castro a absorbit rapid toate aceste mișcări și a cucerit puterea, formând guvernul, după victoria, în 1959, împotriva forțelor militare loiale lui Batista. În momentul în care Batista a fost alungat de la putere, 75% din terenul cultivabil era proprietatea cetățenilor străini și companiilor străine (în special nord-americane). Noul guvern revoluționar a adoptat reforma agrară și a confiscat cea mai mare parte a proprietăților agricole ale companiilor străine. În scurtă vreme, însă, relațiile cu SUA s-au deteriorat. La început, Castro nu dorea să discute planurile sale de viitor, dar, în cele din urmă, s-a declaratcomunist, explicând că încearcă să construiascăsocialismul în Cuba. Au fost stabilite relații diplomatice cuUniunea Sovietică. Un guvern nou, condus de renăscutulPartid Comunist Cubanez, a început să pună în practică reformele economice promise de Castro. Printre alte lucruri,asistența medicală șiînvătământul au devenit, pentru prima oară, gratuite pentru toți cubanezii. Cu o oarecare întârziere, oconstituție de inspirație sovietică a fost adoptată în1976.
Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un ajutor (subvenție) masiv din parteaURSS, în schimbulzahărului cubanez, sovieticii livrândpetrol. O parte din cantitatea aceasta de petrol era consumată în Cuba, iar restul era vândut pe piața mondială pentru un profit de câteva miliarde de dolari. În schimbul acestei subvenții sovietice, Cuba sprijinea mișcările comuniste din toatăAmerica Latină (printre altele:Nicaragua,El Salvador,Guatemala,Columbia șiChile) și dinAfrica (Angola,Mozambic șiEtiopia). Numai în Angola existau peste 50.000 de militari cubanezi.Colapsul Uniunii Sovietice din1991 i-a dat o lovitură economică grea Cubei, iar când sovieticii au încetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de dolari , guvernul comunist a chemat populația la "perioadă specială" de refacere.
În1996,administrația Clinton a emisLegea Helms-Burton. Această lege stabilește, printre altele, că orice companie străină care "face în mod conștient operațiuni comerciale în Cuba cu proprietăți ale cetățenilor SUA confiscate fără compensație" va intra în litigiu cu statul american, iar conducătorilor respectivelor companii li se va interzice accesul în Statele Unite. Sancțiuni pot fi aplicate companiilor din afara SUA, care fac comerț cu Cuba. Această legislație a fost aplicată după doborârea a două avioane civile de către armata cubaneză.[2][3]. Această legislație extrateritorială este considerată foarte controversată, iar embargoul SUA a fost condamnat pentru a 13-a oară, de 179 de state, în cadrulAdunării Generale aONU din2004 . Mai mult, membri ai Congresului SUA din amândouă partidele au criticat, în mod deschis, creșterea cheltuielilor pentru întărirea embargoului.[4][nefuncțională]
Cei mai importanți parteneri comerciali ai Cubei sunt:Spania,Canada,Franța,Italia,Anglia șiJaponia.Embargoul SUA împotriva Cubei se aplică tuturor bunurilor, cu excepția produselor medicale și a mărfurilor agricole, care sunt autorizate de lege. Companiile agricole americane sunt libere să exporte în Cuba, cu condiția plății în avans în bani gheață. Călătoriile cetățenilor americani sunt în mare parte interzise prin lege. Totuși, unii cetățeni americani vizitează în mod ilegal Cuba, călătorind prinMexic,Canada sauBahamas, ei fiind mai apoi pasibili de plata unor amenzi mari, dacă sunt puși sub acuzare, autoritățile americane nefiind foarte stricte cu turiștii obișnuiți, care nu sunt implicați în activități criminale. La fel, este de remarcat faptul că evoluția de ultimă oră a relațiilor Cubei cu SUA înregistrează o evidentă îmbunătățire, astfel că, în luna decembrie 2014, printre măsurile luate în vederea normalizării relațiilor diplomatice, Obama a anunțat eliminarea restricțiilor de călătorie între cele două țări, reluarea relațiilor diplomatice la nivel de ambasade, reluarea unor schimburi comerciale.
În iulie2006, din cauza unor probleme de sănătate, Fidel Castro predă provizoriu puterea fratelui său,Raúl. În februarie2008, Fidel anunță că, după 50 de ani de putere, renunță la președinția Cubei.
Raúl Castro, care se pare că va fi succesorul, anunță reforme economice, având ca obiectiv, printre altele: sistemul de salarizare, susținerea proprietății private asupra locuințelor, a terenurilor agricole și alte drepturi și libertăți (care, anterior, erau interzise de către regimul dictatorial al lui Fidel Castro), cum ar fi dreptul de a cumpăra și deține untelefon mobil, uncalculator.
Cuba este unstat socialist, sau o republică parlamentară condusă de unpartid comunist, care deține monopolul puterii politice. (Toate partidele de opoziție sunt considerate ilegale de constituția cubaneză, care afirmă că "Partidul Comunist Cubanez ... este forța supremă călăuzitoare a societății și a statului").Fidel Castro a fostșeful statului șișef al guvernului din1959 până în2008, la început caprim-ministru și, după desființarea acestei funcții în1976, ca președinte al Consiliului de Stat și de Miniștri. Fidel Castro a fost, de asemenea, membru, din 1976, al Adunării Naționale a Puterii Populare din partea municipalității orașuluiSantiago de Cuba,Prim Secretar alPartidului Comunist Cubanez șicomandant suprem al forțelor armate. Din motive de sănătate, în august2006 Fidel Castro a transferat toate prerogativele sale fratelui său,Raúl Castro, care, în februarie2008, este numit președinte al Cubei.
Parlamentulunicameral cubanez esteAsamblea Nacional del Poder Popular (Adunarea Națională a Puterii Populare). Cei 609 membri sunt aleși pentru un mandat de cinci ani și nu există opoziție. Candidații, care pot fi sau nu pot fi membri ai Partidului Comunist, sunt nominalizați de organizațiile politice și sociale proguvernamentale. PartidulComunist Cubanez este recunoscut ca singurul partid politic legal, dar îi este interzis prin lege să nominalizeze candidați. Totuși, nici un oponent al guvernului nu a mai fost ales în parlament de la victoria revoluției.
În2001,Oswaldo Payá Sardiñas și membriiProiectului Varela au încercat - folosind prevederileConstituției Cubaneze, care permiteinițiativa cetățenească - să facă unplebiscit. Dacă ar fi fost acceptată de guvern și aprobată de votul popular, amendamentele ar fi stabilit noi libertăți, precum ceade asociere,a cuvântului,a presei, ca și libertatea de a începe o afacere privată.Petiția a fost, până la urmă, respinsă de Adunarea Națională, iar măsurile luate ulterior au dus la întemnițarea a 75 deprizonieri politici, cu condamnări de până la 28 de ani pentru învinuiri de colaborare și primire de fonduri de la guvernul SUA.
În august 2009 Cuba avea 208 de prizonieri politici.[17]
Relieful insulei e variat: câmpii întinse până la cele ușor vălurite, dealuri abrupte și munți, în principal, în partea de nord. Cel mai înalt vârf estePico Real del Turquino (1.974 m).Clima este tropicală, îmblânzită de vânturi regulate. Este un sezon uscat din noiembrie până în aprilie și unul ploios din mai până în octombrie.
Havana este cel mai mare oraș al țării și capitala. Alte orașe importante sunt:Santiago de Cuba șiCamagüey. Printre cele mai cunoscute orașe mici se numărăBaracoa (prima așezare spaniolă din Cuba),Trinidad șiBayamo.
Economia Cubei este una a proprietății de stat, cu câteva mici întreprinderi private. Turismul a devenit principala sursă de venituri, iar între1993 și2004,dolarul SUA devenise monedă oficială (economia folosea un sistem cu două valute).
Economia cubaneză a fost greu lovită de colapsulUniunii Sovietice și alCAER-ului, cu statele căruia făcea, în principal, comerț. Printre problemele mai recente se numără prețul ridicat al țițeiului, recesiunea piețelor principalelor sale produse de export,zahărul șinichelul, distrugerile provocate deuragane, (uraganul Charley a făcut pagube de aproximativ 1 miliard de dolari), recesiunea în turism și condițiile nesigure din economia mondială. La sfârșitul anului 2003 și începutul lui 2004, atât turismul. cât și prețul nichelului au avut creșteri. Un factor important al restabilirii economiei cubaneze sunt banii expediați de americanii de origine cubaneză (care reprezintă aproximativ 3% din economia tării, după unele estimări). Cuba face comerț cu aproape toate țările lumii, inclusiv cu SUA. Totuși, Cuba datorează miliarde de dolari țărilorClubului de la Paris, precum:Franța,Japonia șiGermania.
Cuba este remarcată pentru inițiativa națională de practicare aagriculturii organice pentru a hrăni populația amenințată de foamete. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Cuba a pierdut peste 70% din importurile chimicalelor necesare agriculturii, peste 50% dintre importurile alimentare și cea mai mare parte a importurilor de petrol. Sectorul agricol, bazat pe un model puternic mecanizat și chimizat a fost imediat distrus. Prin restructurarea industriilor agricole, prin eforturi științifice pentru găsirea de soluții organice, Cuba a reușit rapid să convertească, cu succes, toată agricultura la producția organică. În ziua de azi, numai agricultura organică este permisă de lege.
În anul 2012, salariul mediu lunar era de 455 de pesos neconvertibili, adică 19 dolari (aproximativ 13,7 euro).[18]
În anul 2016 existau 201 domenii în care cetățenii cubanezi se pot ocupa pe cont propriu, cel puțin o jumătate de milion de oameni fiind proprietari de butic cu băuturi și sandvișuri, terasă ori restaurant, pensiune bed&breakfast, șoferi de taxi (de multe ori „închiriind” mașina de la stat), vânzători ambulanți, ghizi, etc.[19]
O parte din economia cubaneză a lui Pedro din remitențe.
Peisajul religios al Cubei este marcat puternic desincretismele de diferite tipuri. În era postrevoluționară, religia a fost descurajată, iar din 1962 până în 1992, Cuba a fost, în mod oficial, un stat ateu. După această dată, prin amendarea constituției, Cuba a devenit, formal, un stat secular. Deși vizitaPapeiIoan Paul al II-lea a revigoratcatolicismul oficial, cubanezii sunt de mai multe confesiuni, de la catolicismul popular la peste 50 de versiuni aleprotestantismului sau la spiritism sau credințe originare dinAfrica. Cele mai importante curente necreștine sunt:Regla de Ocha (cunoscută și caSantería), care derivă din credințaYoruba;Regla de Palo Monte, care derivă din credințe localecongoleze, șiSociedad Secreta Abakuá, care derivă din credințele societăților secrete masculine din regiuneaCalabar, din sud-estulNigeriei. Alte credințe sunt bisericilePenticostale.
Se crede că Santeria și catolicismul popular sunt cele mai larg răspândite religii în Cuba, deși nu este neobișnuit ca indivizii să aibă, în același timp, mai multe credințe și să fie, totodată, membri al Partidului Comunist. De asemenea, credința penticostală se dezvoltă rapid.
Cuba avea odată o comunitateevreiască mică, dar activă, iar astăzi, în Havana, mai sunt una sau două sinagogii în funcțiune.
În Cuba, ziua de6 ianuarie este ziua "Dia de los Reyes Magos", ("Ziua celor trei magi ") și comemorează ziua când în care cei treimagi au venit să se închine lui Iisus, după cum este scris înEvanghelii. Ca în cele mai multe țări latino-americane și în Spania, această zi este sărbătorită împreună sau în locul Crăciunului.
Alte sărbători religioase importante sunt cele ale "Virgen de laCaridad del Cobre" (Fecioarei din Cobre, sfântul patron al Cubei, sincretizat cuOchún al Santeriei) din8 septembrie șisan Lázaro (Lazăr) (sincretizat cuBabalu Ayé), în17 decembrie.
Decizie istorică - Barack Obama: Statele Unite și Cuba au hotărât normalizarea relațiilor diplomatice. Casa Albă nu exclude o vizită a lui Obama în Cuba, 27 decembrie 2014, Mihai Drăghici, Mediafax.
1 Stat transcontinental ·2 Din punct de vedere geografic sud-american, dar din punct de vedere istoric este considerat nord-american ·3 Teritoriile sunt revendicate de mai multe țări Țări după continent:Africa·America de Nord·America de Sud·Asia·Europa·Oceania
![Stemă[*]](/mt/?noimg=&dark=on&url=https%3a%2f%2fen.wikipedia.org%2fwiki%2fFi%25C8%2599ier%3aCoat_of_arms_of_Cuba.svg)
.svg)
