închiriere definitie

închiriére f. Acțiunea de a închiria:contract de închiriere.substantiv femininînchiriere

închiriére(-ri-e-)s. f.,g.-d.art.închiriérii;pl.închiriérisubstantiv femininînchiriere

ÎNCHIRIÉRE,închirieri,s. f. Acțiunea dea închiria și rezultatul ei;locație. ◊Contract de închiriere =contract întemeiul căruia o persoană plătește proprietarului o anumită sumă de bani pentrufolosirea temporară a unui obiect, a unui imobil etc. [Pr.: -ri-e-] – V.închiria.substantiv femininînchiriere

închiriá(a ~)(-ri-a)vb.,ind.prez. 3închiriáză, 1pl.închiriém(-ri-em);conj.prez. 3săînchiriéze;ger.închiriínd(-ri-ind)verb tranzitivînchiria

închirià v. a da sau a lua cuchirie o casă, o trăsură, etc.verb tranzitivînchirià

ÎNCHIRIÁ,închiriez,vb. I.Tranz. A da sau a lua înfolosințătemporară un bun mobil sauimobil, înschimbul uneichirii. [Pr.:-ri-a] – Din [a da sau a lua]în chirie.verb tranzitivînchiria

închiriéz v. tr. Daŭ cuchirie:a închiria cuĭva o casă. Iaŭ cu chirie:a închiria de la cineva o casă.verb tranzitivînchiriez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiînchiriere