
împărtășire f. acțiunea de a împărtăși:1.comunicațiune;2.participare;3. luarea grijaniei. [Sensul 3 etraducereaslaviculuipricestuire].substantiv femininîmpărtășire
ÎMPĂRTĂȘÍRE,împărtășiri,s. f. Acțiunea dea (se) împărtăși și rezultatul ei;cuminecare;comunicare,destăinuire. –V.împărtăși.substantiv femininîmpărtășire
împărtășí(a ~)vb.,ind.prez. 1sg. și 3pl.împărtășésc,imperf. 3sg.împărtășeá;conj.prez. 3săîmpărtășeáscăverb tranzitivîmpărtăși
împărtășì v.1. a faceparte cuiva:nestemateleodoare cu care îl împărtășise soarta OD.;2. a comunica;3. a lua parte, a participa;4. a da, a lua sfânta grijanie. [V.părtaș].verb tranzitivîmpărtășì
ÎMPĂRTĂȘÍ,împărtășesc,vb. IV.1.Tranz. șirefl. (Bis.) A da sau a luaîmpărtășanie; a (se) cumineca, a (se)griji.2.Tranz. A acceptapunctul de vedere al cuiva, a fi de acord cu...3.Tranz. A împărți cu cineva ceva; a avea parte de acelașilucru ca și altcineva. ♦Refl. (Urmat de determinări introduse prinprep. „din”) A se face părtaș la ceva, a lua parte la ceva; a primi din..., a se înfrupta din...4.Tranz. A comunica, a destăinui cuiva un gând, o idee etc. –În +părtaș.verb tranzitivîmpărtăși
împărtășésc v. tr. (d.părtaș). Fac parte cuĭva, daŭ:natura-l împărtășise cu toată frumuseța [!]. Daŭîmpărtășanie:simțind că i se apropie moartea, chemă un preut ca să-l împărtășească. Iau parte la, particip la:a împărtășidurerea cuĭva. Comunica:a împărtăși cuĭva o veste.verb tranzitivîmpărtășesc
| împărtășire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | împărtășire | împărtășirea |
| plural | împărtășiri | împărtășirile | |
| genitiv-dativ | singular | împărtășiri | împărtășirii |
| plural | împărtășiri | împărtășirilor | |