
ÎMBRÂNCÁ,îmbrấnc,vb. I.Intranz. (Rar) A cădea înbrânci. – Dinîn- +brâncă.verbîmbrânca
îmbrâncí(a ~)vb.,ind.prez. 1sg. și 3pl.îmbrâncésc,imperf. 3sg.îmbrânceá;conj.prez. 3să îmbrânceáscăverb tranzitivîmbrânci
îmbrâncì v.1. a dabrânci, a împinge afară;2.fig. a excita:provocânddorințe, dulce le îmbrâncește BOL.verb tranzitivîmbrâncì
ÎMBRÂNCÍ,îmbrâncesc,vb. IV.Tranz. șirefl. recipr. A (se) împinge cuviolență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci1. –În +brâncă.verb tranzitivîmbrânci
îmbrîncésc v. tr. (d.brîncă). Daŭ brîncĭ, împing afară orĭ în colo [!]:bețivu fu îmbrîncit. Fig. Îndemn, împing:inima-l îmbrîncea să se ducă. – Șibrîncesc:c´omînă e brîncit spre bară (VR. 1911, 8, 212).verb tranzitivîmbrîncesc
| îmbrânci | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)îmbrânci | îmbrâncire | îmbrâncit | îmbrâncind | singular | plural | ||
| îmbrâncind | îmbrânciți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | îmbrâncesc | (să)îmbrâncesc | îmbrânceam | îmbrâncii | îmbrâncisem | |
| a II-a (tu) | îmbrâncești | (să)îmbrâncești | îmbrânceai | îmbrânciși | îmbrânciseși | ||
| a III-a (el, ea) | îmbrâncește | (să)îmbrânceai | îmbrâncea | îmbrânci | îmbrâncise | ||
| plural | I (noi) | îmbrâncim | (să)îmbrâncim | îmbrânceam | îmbrâncirăm | îmbrânciserăm | |
| a II-a (voi) | îmbrânciți | (să)îmbrânciți | îmbrânceați | îmbrâncirăți | îmbrânciserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | îmbrâncesc | (să)îmbrâncească | îmbrânceau | îmbrânciră | îmbrânciseră | ||